Mi-a venit ideea acestui articol în timpul orei de listening. Pe baza acestui subiect trebuia să discutăm (în engleză firește) și mare mi-a fost mirarea să aud opinii care mai de care de genul “mi-aș lua un an sabatic ca să ma duc în Australia să învăț despre viața sălbatică” sau “am avut cinci astfel de ani, dar e bine pentru că așa mi-am dat seama ce vreau”.
Astfel de mențiuni mă pun pe gânduri. Cum se poate sa îți dai seama după cinci ani ce vrei sa faci în viața? În viziunea mea lucrurile trebuie să le faci la timpul lor, nu mai devreme nu mai tarziu. Cred că e doar o scuză jalnică pentru a continua să rămână în facultate sau în stadiul în care se află, nu se motivează sa meargă mai departe. Sau mai întâlnim situația în care îi place la nebunie facultatea pe care a terminat-o, dar de ce să meargă la master, nu mai bine se mai înscrie la o altă facultate? Așa, ca fapt divers…să mai pierdem timpul.
Mai apoi profa încearcă să vadă dacă lucrurile stau diferit în cazul în care am fi noi părinți – nici vorbă “mi-aș lăsa copilul să iși ia liber cât vrea atât timp cât e fericit”. Mai are rost să încep prelegerea conform căreia, la șaptesprezece ani cu toții știm ce ne dorim și credem că avem mereu dreptate? –ceea ce e o prostie evident – pentru că ne schimbăm de pe o zi pe alta. Eu zic că toata chestia asta cu anul sabatic și mofturile tipic adolescentine țin foarte mult de educație.
Până în momentul alegerii unei facultăți orice individ preocupat cât de cât de sine ar trebui să știe la ce este bun și ce înclinații are, iar nu să facă experimente pe la facultăți deoarece nu are de câștigat. Mereu cei care renunță la studii pentru că își dau seama că nu le place sau au ales greșit invocă replica “nu am pierdut timpul, am învățat foarte multe”, o altă mare minciună și amăgire personală.
Nu spun că nu există persoane care renunță la facultate din motive pur obiective- însă dacă își doresc cu adevărat să meargă mai departe fac tot posibilul indiferent de ce tip de sacrificii ar urma. Nu vreau să generalizez, nici să judec, dar numai cei prea răsfățați își permit să piardă timpul, renunțând la facultate și/sau alte responsabilități în vederea realizării unor lucruri ce trebuiau să fie de mult timp puse la punct. Dar hei, bine că mai existați și voi, indecișii, concurența mai mică pe facultate și locuri de muncă; așa reușesc eu să văd și partea bună.
Scris de Luciana