Mi se intampla adeseori sa zambesc sau chiar sa-i vorbesc unui strain ca si cum il cunosc de ani buni. Ma fascineaza omu’ din fata mea cand nu stiu nimic despre el, despre locul unde locuieste, daca e singur sau nu. Imi fixez bine privirea inspre ochii lui si stiu ca asa nu ma poate minti. Ajung sa impartasesc putin din viata mea unui strain si asta ma face sa ma simt mereu bine. Sau la o caisata (asta in cel mai bun caz cand am bani) sau la o bere Timisoreana cu lamaie, cu muzica buna, undeva intr-un club. Sau si mai simplu, stand pe malul Timisului la taclale.
Imi amintesc de balul bobocilor de anul trecut cand eram pe strada cu o colega de-a mea si facuseram un pariu. Aveam nevoie de cineva sa ne taie pariul (neaparat un baiat sa fie) . In fata noastra, un baiat in camasa, brunetel si zambitor (bine si un pic uimit ca noi radeam cu gura pana la urechi) . Mergem la el si-l intrebam daca ne taie pariul. Doamne,dar ce sa faca saracu’ copil.
Trebuia sa ne faca pe plac. Ne-a taiat pariul si am plecat. Cand am trecut a doua oara, ne-a oprit el sa ne intrebe daca nu vrem sa mergem cu el la un suc pentru ca se plictiseste tot asteptand sa-l lase sa intre la bal (ametitul isi pierduse biletul) . Si asa, de la un simplu pariu am ajuns prieteni buni. Si acum mai radem de cum ne-am cunoscut. Cam asa mi-am intalnit eu cei mai multi dintre prietenii mei.
Odata cineva s-a asezat la masa mea, un pic turmentat si a inceput sa-mi povesteasca viata lui si ce-l doare. Il ascultam, imi facea placere sa-l aud cum imi zice si de bune si de rele. Un om deschis la conversatie mi se confesa, desi nu ma vazuse decat in treacat. Ore in sir am stat de vorba. Ca mai apoi sa-l intalnesc peste cateva saptamani, multumindu-mi ca am stat atunci cu el si l-am ascultat.
Intr-un strain, poate, am gasit ceea ce nu gaseam la cei care ma cunosteau. Gaseam obiectivitatea de care aveam nevoie, gaseam doi ochi si o privire noua…gaseam aceleasi sentimente in trupuri noi…Si se mai intampla sa ma si indragostesc.
Desi nu stiam multe despre el/ea, daca imi cerea ceva, ii dadeam. Acordam incredere orbeste si nu-mi parea rau niciodata de ceea ce ofeream. Plus ca o gura de strain e mai dulce decat a unuia ce-l stii bine. Poate din cauza ca sunt imprevizibila si ca majoritatea lucrurilor frumoase mi s-au intamplat spontan, alaturi de straini, nu de cunoscuti, strainul nu este strain pentru mine.