Sfarsituri tampe

Redardati sunt pretudindeni. Unii fizic, altii psihic. Eu sunt unul din aceia care tin neaparat sa respire, mai greu, dar sa respire. Ma opresc mereu in fata acelora, care pe deasupra ca sunt grabiti, nici macar nu stiu ca urmeaza a se da la o parte pentru a-mi face si mie loc sa trec. Sunt un retardat. O spun aici in fata voastra si o recunosc. Nu vreau sa mint si sa spun ca sunt normal.

Defectul meu fizic e un pic mai greu de suportat. M-au cam obisnuit femeile, ca doar de ele vorbesc acum, sa imi tarai picioarele in fata lor. Ah… de m-ai pune acum in fata unei blonde… Atunci s-ar vedea si defectul psihic: iubesc retardat. Nu am o stare asezata frumos pe o linie de plutire. Eu prefer sa misun haotic prin senzatii si sa pun pe un piedestal o sticla de vin rosu.

Suntem trenuri diferite si pornim din gari diferite. Ne luam zilnic tot cate un calator, sau poate mai multi, in spate si ii pasuim. Unii doar fac o plimbare, altii fac frecvent naveta prin mine. Emotivi toti, se rastalmacesc atunci cand vine vorba sa isi argumenteze drumul facut in noi si cu ajutorul nostru. Calatorii mei, emotiile mele. Da! Sunt emotii. Si sunt emotii pentru fiecare.

Pe mine ma napandesc tot cate doua altoite pe un singur fir de ata bine inmuiat in gura si bagat printre urechile acului cu care imi cos de-a binelea inima. La ce ora fac asta? In primul minut de luciditate. Fireste ca nu am unul fix. Stiu doar ca noaptea ma mai trezesc inabusit de visul pe jumatate amintit si imi vine un chef nebun de femeie. Din pacate nu o am. O am. Dar… Ea ca de obicei sta exact pe marginea patului. Nu am inteles-o niciodata.

Trec zebra. Taximetristul ma claxoneaza “Misca-ti curu’ mai repede!”. Ah… Redardatule! Esti normal pentru ca asa ti-au dat parintii si toti cei din jurul tau impresia asta. Ai bani si doua picioare sanatoase. Pentru mine imi esti egal. Prefer sa te vad de o franghie atarnat si facandu-mi cu mana. Nu.

Nu in semn de salut ci in semn de disperare ca te sufoci ca un porc la abator. Si eu sa te salut spunandu-ti “Sara buna!”. Mai am norocul sa intalnesc si persoane care sa imi faca loc sa trec. Sunt intr-un scaun cu rotile – momentan. De data aceasta cunosc omul ce imi da prioritate. E ea. Tot neschimbata si cu picioare mici, cu silueta. Cine ar fi zis ca ar mai avea si un copil acasa.

Cu sotul pe strada, incerca sa simuleze viata buna varuita in roz bombon. Ea s-a dat la o lature, sa imi faca mie loc sa trec printre ei doi si sotul ei a tras-o de brat de partea lui. Eu m-am dezechilibrat putin de pe scaun pentru ca doua roti alunecasera deja pe bordura. Ea nu a spus nimic, cu atat mai putin el.

Bine. Bariera e inchisa. Dar inainte sa trec, vad din coltul ochiului drept un domnisor scobindu-se in nas si cu cealalta mana stransa tare sub forma de pumn. De fapt el nu se scobea in nas. El isi baga degetul in gura. Si-l scotea. Si-l baga in gura. Si-l scotea. Ah… Nu mai trece odata trenul! Iar il baga in gura, iar il scoate. Il baga in gura. Il scoate.

Dau sa ma intorc sa ii spun acestuia “Bai, retardatule!” si ma izbesc de o fata tampa. Ceva in gen tocilar. Cu dinti de iepure in fata si cu buza de jos umezita bine de saliva. Am ales sa tac din gura. Trec. Trece si el. Mergeam aproximativ paralel unul fata de celalalt. Eu pe partea trotuarului pentru handicapati, el pe partea normala. Desi mergea prost. Aud in spate trosc! trosc! trosc! Ma depaseste o babuta cu un carucior dreptunghiular ce scartaiaaaaa.

Am apucat sa ii vad pielea de pe mana stanga, cea cu care tinea caruciorul de maner. Arsa de timp, aproape neagra, arata ca un pamant cu rauri ce se mai ciocneau din cand in cand la fiecare miscare. Parca pe sub piele i se imperecheau venele. Continui. Ma uit la el. El e cu capul sus, gatul drept si spatele cocolosit. Baba trece strada. Acum am ramas doar doi pe pista.

Fiecare pe banda lui. Niciunul sa nu indrazneasca sa treaca un centimetru pe partea celuilalalt. Baba e pe partea cealalta de strada, merge in drept cu noi. Acusi vine coltul de strada. Am sa ma opresc la statie. Zapacitul asta nu stiu ce face. Ma obseda ideea strazii goale si cu numai trei oameni.

Toti trei dezavantajati. Mai cativa metri. Gata! Ma opresc. “Hei, tu! Ce faci?” In timp ce el trecea strada, un tir venea. “Retardatule!!!” a tipat soferul. Zapacitul e strivit ca un gandac de tir. Intre timp baba de peste strada isi face cruce. Iar eu ma intreb: Mie mi-a zis retardat?