Scoverzile sau clatitele, pentru cine nu stie ce inseamna, sunt un adevarat deliciu (numai daca nu ar ingrasa).
Mie niciodata nu imi iasa cum trebuie. Neaparat trebuie sa fie una parlita, ca altfel nu e facuta de mine. Mai am de invatat pana o sa reusesc sa le fac asa de “albe”. Ok daca tot am adus in discutie, reteta este simpla si o gasiti pretutindeni (daca aveti nevoie de ea, spuneti).
Banatenii si transilvanenii numesc astfel clatitele. Mama fiind ardeleanca stabilita in Banat dupa ce s-a casatorit cu tata a trebuit sa ne faca pe plac si sa invete sa ne faca scoverzi. Copil fiind, nu prea acceptam orice fel de mancare, dar clatitele erau in top. Le mancam cu zahar cand nu aveam gem sau in cel mai bun caz cu budinca de vanilie.
Cand erau gata luate din tigaie, imi luam scovarda plina cu gem si mergeam in curte cu ea pe banca. Mai venea pisica, mai venea cainele si le dadeam si lor. Mai luam una si inca una si inca una (cateodata ma durea stomacul pentru ca le mancam calde si nu ma opream doar la una). Ma murdaream toata pe gura si pe haine incat vecinii stiau ca mama facea clatite numai vazandu-ma cu gura pana la urechi zicand “Sar’ mana!” si cu degetele lipicioase de la gem.
Tin minte ca intr-o zi m-a luat o pofta de clatite…Mama era la lucru, tata la fel, bunica era in gradina. Asa ca m-am apucat sa fac eu singura scoverzi. Asa…Mi-am luat shortzu’ de bucatar. M-am dus in shpaitz sa iau faina. Am luat o oala si am pus acolo faina, ulei si apa. Ou nu am gasit in cuibar, cred ca am avut ghinion in ziua aia de nu am gasit niciun ou.
Le-am amestecat. Am stropit toti peretii. Am zis ca nu se poate sa nu stiu sa le fac. M-am enervat. Am luat mixerul si cand l-am pornit, jumatate din ce era in oala zburase pe pereti. Am luat carpa sa sterg, mai rau am facut. Aprind aragazul. Nu mergea (nici macar nu am dat drumu’ la gaz). Intr-un final mi-am adus aminte ca trebuie sa dau drumu’ la gaz. Am dat. M-am chinuit eu cat m-am chinuit…au iesit un pic cam negre, dar eu eram mandra de mine ca le-am facut SINGURA!!!
Imi iau scoverzile si borcanu’ de gem si le duc pe masa in terasa sa le fac la ai mei o surpriza cand vin acasa. Surpriza a avut-o bunica mea cand a intrat in bucatarie si toti peretii erau “vopsiti”. Cand a aprins lumina s-a spart becul din cauza gazelor (eu lasasem gazul deschis) si bunica era sa fac un atac de cord. Cam asa cu prima mea experienta in materie de clatite:D Bine…nu stiu daca e de ras sau de plans. Cert este ca ai mei si acuma rad de bunica cum tot povestea ca o “bubuitura” mare a spart becul din bucatarie :))