Pute a prostie

Zilele astea am frunzarit diverse bloguri pe care am ajuns, mai mult sau mai putin, intamplator. Acest lucru mi-a intarit convingerea care ma framanta de ceva timp si anume: pute tara a prostie, oameni suspecti, dubiosi, ciudati. Nesimtirea crasa este de la sine inteleasa integrandu-se in tablou perfect.

Cand spun prostie nu ma refer la un mod prost de a gandi si la analfabetii care in ciuda faptului ca nu stiu tabla inmultirii cu unu, se incapataneaza sa rezolve ecuatii cu N necunoscute din care afla, spre exemplu, ca Ion Creanga a scris Luceafarul.

Multi dintre ei se falesc ca-si pot scrie numele corect dar analizand continutul de text imprumutat, in mare parte, si exprimarea personala din putinele posturi cat si greselile gramaticale, am dreptul de a avea retineri in aceasta privinta. Omul este sortit greselii, dar cand aceste greseli se repeta ingrijorator ceva pute. Oare prostia?

Fiind un subiect foarte dezbatut si fara cale de rezolvare, am sa pastrez restul concluziilor si justificarilor pentru mine.