Zgomot de oase trosnite, mirosul confuz al unei lumânări licărind, o umbră întunecată, un pahar ce se sparge şi-ţi frânge gândul. Gândesc paralel – inutil, îmi pierd degetele în culoarea plastilinei modelând înfăţişări nonfigurative.
Deschid uşa şi-o închid, şi iar, şi iar… până mă plictisesc. Acum, măcar, ştiu ca miroase a lămâie.
Umbra, a tras apa şi-a ieşit pe uşă.
Îmi mai aprind o ţigară, mai iau o gură de vin roşu, pocesc creaţia şi-o arunc într-un colţ, schiţând un gest nemulţumitor.
Transfigurată, mă fac neînţeleasă şi încui uşa – măcar acum am, iar, geantă.
Continui să gâdesc paralel – inutil. Repet numere, aleatoriu, în gând, la nesfârşit, încerc să scap de gânduri.
Tu ai vrea să intelegi, ceea ce nici mie nu-mi este clar!
Posted in Diferit | 2 Comments »