E adevărat că la prima vedere nu pare un film foarte atractiv, motiv pentru care eu nu l-am vazut decat de curand, dupa ce am aflat că este nominalizat la Oscar, lucru pe care l-am găsit destul de bizar, însă după ce l-am vizionat trebuie să spun că nu a fost o pierdere de vreme (lucru pe care în general îl spun despre 500 Days With Summer).
Personajul principal al filmului este într-o călătorie în Paris împreuna cu logodnica sa. Pe parcusul acestei călătorii el trece printr-o serie de transformări. Gil nu este încântat de faptul ca Inez dorește sa petreaca timpul în compania unui prieten de-al său, un pedant care îl eclipsează mereu.
Gil petrece zilele împreuna cu ei, iar la miezul nopții el descoperă că se află în societatea literară din anul 1920. Gil este un scriitor, neînțeles de Inez în mare parte, fiindcă el își dorește să scrie literatură adevărată, de calitate, nu doar scenarii pentru filme. În “în lumea sa de dincolo” Gil are impresia că aceea este perioada de aur a romantismului, a iubirii, că este o epocă perfectă. În momentul în care cunoaște o tânără care spune că perioada de aur este alta, din trecut, Gil realizează ca oamenii spun întotdeauna că altă perioadă este mai bună decat cea actuală. În respectivul moment Gil înțelege că trebuie să facă fața realității și să trăiască în prezent.
Filmul nu poate fi ușor înțeles dacă nu ești familiarizat cu nume precum S.Fitzgerald, Ernest Hemingway, Dali, Luis Buñuel sau Paul Gauguin. Cred că majoritatea oamenilor în prezent se gândesc că un ar putea trăi în trecut fiindca le-ar lipsit internetul și telefonul, însă romantismul nu mai înseamnă ceea ce era cândva. Midnight in Paris e o comedie romantică diferită de majoritatea comediilor prin introducerea si combinarea unor elemente din literatură, cultură, artă.