Penita virtuala e umezita bine de ganduri si acum sa scriu:
Ti-as spune ca te iubesc, dar poate e prea devreme. Te stiu de doar doua saptamani de zile in care ne-am mai ciondranit noi, dar tot unul in bratele celuilalt am ajuns. Ma faci sa ma opresc pe o secunda si sa o lungesc, sa o fac tot mai lata doar ca sa mai stai un minut cu mine. Si tot nu-ti spun ca te iubesc! M-ai face nebuna! Ah…eu si gandurile mele…de copila.
Ma simt ca un titirez in preajma ta…ma lovesc de fiecare privire a ta, de mana ta stanga pe langa mana mea doar doar sa o prinzi, de fiecare fior din ceea ce se numeste “inima” si in acelasi timp…de realitate. Ma cam stapanesc sa nu te iau in brate din 5 in 5 minute sau sa te sarut in mijloc de strada pentru ca…stii…nu indraznesc (inca). Stiu…e cam ciudat sa iubesti un om atat de repede doar pentru ideile lui, pentru felul lui de a fi, pentru tot ceea ce inseamna el. Dar eu simt ca…ca…te iubesc!