Cheamă-mă, cheamă-mă
În mijlocul lanului de grâu
(rolurile se schimbă)
Şi-acolo lasă-mă de mână.
Am plecat la râu.
Cu un sân pe jumătate ieşit
Am şi uitat cine-a tropăit
pe trupu-mi uitat de iubit.
Furtunile, furtunile m-au slăvit
astăzi ca al lor ultim zeu împăiat.
Vibrez…
Fulgerele mi-au făcut coroană
Şi e bine-n durere, căci sunt vie, aproape de vârf.
Dar tu m-ai doborât… în tine.
Ai venit,
Te-ai întors, iubite.
Acum lasă-mă să te adulmec,
Să-mi amintesc mirosul.
Şi tot aşa pe cărare
Să mă întorc la tine
Şi să uit, să neg pentru un timp
destinul sirenei, dincolo de nisip.