Vă spun sincer că eu nu prea îi înţeleg pe încasatorii ăştia (fie ei vânzători, casieri etc) când nu primesc monede. Şi nici pe administratorii lor. Şi nici alte faze
Eram mai devreme la La balenă (nu, la nu e repetat – face parte din denumirea localului), localul studenţesc din campus de la mine, cu o prietenă, într-o întâlnire spontană. Intrăm noi, dau o bucată de ‘nă seara, ocup un scaun şi mă duc la tejghea să comand ceva. Mă scotocesc prin buzunare şi dau de nişte mărunţiş. Adică monede d-alea gen 10 bani, 50 de bani. Dau să-mi comand o cafea, întind banii şi don’şoara de dincolo de tejghea îmi spune:
Vă rog, nu-mi daţi bani din ăştia că nu pot să îi predau.
Mă las păgubaş în timp ce mormăi printre dinţi:
ee, puteau fi daţi rest celor care veneau cu bani mari.
Şi mă aude tovarăşa. Şi dă replica:
De obicei studenţii vin cu bani ficşi.
În fine, las că îmi schimbă prietena monedele pe bani de plastic. Şi scoate fata o bancnotă de 5 lei, îi întinde, la care aceeaşi vânzătoare, nonşalant:
da’ n-am să vă dau rest. Nu aveţi 2 lei? Eu deja mă întrebam unde dracului sunt banii ăia ficşi cu care şi-au luat studenţii toată ziua cafea. Se uită tovarăşa în monetar şi găseşte două de un leu. Şi începe să se încurce cu partenera mea: ba că daţi-mi douăzeci de bani (ciocolata caldă a ei era 1,2) să vă dau doi lei şi mai cumpăraţi ceva, ba că de fapt ăia doi lei nu poate să îi scoată din monetar că nu îi mai iese suma rotundă, ba că până la urmă să îi dau măruntul meu şi mai rămâne pe deasupra ba că…. Aţi ameţit până aici? Eu da. Până la urmă i-am spus prietenei să cumpere ceva de toţi cei 5 lei ca să putem să ne aşezăm la masă până la închidere. Supriză! Închidere cu 20 de minute mai devreme decât programul de pe uşă?
Şi acum, pe final, unde e respectul pentru clienţi? Voi ce faceţi în situaţii de gen? că eu am mai fost pus într-o situaţie oarecum asemănătoare şi tot nu m-am învăţat minte.