Era ora 10:30, poate 11. Pe usa bancii intra un batranel, cu baston. Se uita in stanga, in dreapta, se vedea ca nu ii era deloc familiara atmosfera unei banci. Se duce la primul angajat pe care il vede si il intreaba daca poate sa ia un credit. (Atentie, un batran intrat intr-o banca pentru a cere un credit)
Din fericire angajatul pe care il nimerise batranul era chiar un ofiter de credite. Acesta il ia, il duce la biroul sau si il intreaba cati ani are. 75(sapte zeci si cinci de ani) !!!
Automat iese din calcul pentru orice fel de credit. Asa ca angajatul bancii il intreaba de ce vrea sa ia credit la varsta asta.
Raspunsul aproape ca mi-a dat lacrimile. Vroia 300 lei ca sa isi cumpere medicamentele pentru urmatoarele doua luni. Asta a fost una dintre cele mai emotionante experiente din viata mea. Atunci mi-a venit sa ii strang de gat pe imbecilii astia de la guvernare, sa ii pun fata in fata cu omul asta care dupa o viata de om venise la banca sa ia un credit de 300 de lei. Pentru ca astia sunt rupti de realitate, sunt invatati sa dea legi tampite, sa isi plimbe fundurile in Volkswagen-uri negre, in timp ce oamenii de rand mor la propriu.
Eu nu ma impresionez deloc repede insa imaginea asta m-a miscat rau de tot, si mi-am dat seama ca noi, cei care o ducem inca bine, care ne permitem sa iesim in oras, sa mergem in vacante, sa facem aproape tot ce ne dorim, ar trebui sa fim foarte multumiti si sa ne rugam sa nu ajungem in situatii ca cea a batranului de mai sus.
Din fericire, omul a plecat extraordinar de multumit, cu o faţă bătrână insa pe care se putea citi fericirea sincera, ca poate va prinde si urmatoarea toamna. Am pus fiecare 50 lei, si i-am dat batranului.
Inca ceva: omul nu s-a dus sa cerseasca, omul a vrut sa fie corect. Sa ia bani dar pe care sa ii dea inapoi. Asta e mare lucru in ziua de azi.