Category «Fără categorie»

Drepturile tale de spectator

Fiindcă văd mulți care sunt aduși cu forța la unele spectacole, fie că nu le iese media, fie că părinții le impune, cred că asta nu înseamnă că trebuie să fi mitocan și neam de traistă.Iar dacă vi cu un grup nu cred că trebuie să te manifești în așa fel, încât să-i deranjezi pe …

De-aș putea da o lege

Să am dreptul la 3 zile pentru a da câteva legi, să fiu pentru 3 zile tipul care are tupeul să strige că vrea să facă bine.M-am dat la o parte din multe, cei care mă cunosc știu despre ce vorbesc, viața politică e de căcat. Să am imunitate aș da cele mai aprigi legi, …

Urmeaza-ti modelul in viata

Urmeaza-ti modelul in viata.Fiecare are nevoie de un model pe care sa-l urmeze in viata. Nu conteaza cine e. Fie ca e mama, tata, poate un actor sau nu stiu ce mare om de succes. Tot ce conteaza e sa stim sa ne alegem ceea ce dorim de la viata. Cum spunea cineva: tinteste spre …

Replica retardului

Povesteam acum ceva timp despre reactia vecinului atunci cand mi-am montat cuierul. Eh, aseara – sau mai bine spus azi noapte -, la 03:06 – atunci cand iti este somnul mai dulce si mai adanc – ca prin vis aud soneria. Initial ma gandeam ca visez si nu am dat importanta. Suna iar. Cu greu …

Undeva între etaje

Am ajuns la concluzia că-mi place modul în care percep lumea; o îmbinare de oameni-licurici şi oameni-albaştri. Oamenii licurici sunt întruchiparea admiraţiei, a sensului iar oamenii albaştri sunt spirite cramponate într-o pânză de păianjen – a căror realitate se rezumă la cifre şi întrebări obositoare. Am citit, acum ceva timp, despre un studiu care se …

Paralel-inutil

Zgomot de oase trosnite, mirosul confuz al unei lumânări licărind, o umbră întunecată, un pahar ce se sparge şi-ţi frânge gândul. Gândesc paralel – inutil, îmi pierd degetele în culoarea plastilinei modelând înfăţişări nonfigurative. Deschid uşa şi-o închid, şi iar, şi iar… până mă plictisesc. Acum, măcar, ştiu ca miroase a lămâie. Umbra, a tras …

[In]utilitatea unei clipe

Păşea agale, cu capul puţin plecat, îndreptându-se spre un loc ce-l simţea acum străin. Fusese acolo mereu, dar niciodată într-atâta linişte şi purtând cu sine revenirea acelei clipe. Într-un colt al camerei se afla o carte ale carei pagini se mutau încet. Nici o siluetă, nici o suflare, nici un miros nu i se ataşau …

Mută

Simţul olfactiv, încă treaz, aduce cu sine mirosul de cadavre încâlcite, perceptibil până în străfunduri, ce eliberează străzile de murmurul obisnuit. Am tot privit către geam azi, de parcă ceva acolo trebuia să se întâmple. N-am găsit decât aceeaşi stradă, aceleaşi cruci şi o privire suprimată. Când… Când timpul s-a oprit, am ţopait printre ei …

Romanul, trecut si prezent

Cantarind trecutul si prezentul, ajung la concluzia ca romanul s-a nascut cretinizat si se dezvolta in aceasi maniera. Nu o privesc ca pe o nota pesimista ci pur si simplu realist. Privind in trecut, imi pemit sa condamn acei oameni care au trait perioada comunista in Romania si acum dispera regretand acele vremuri. Ce anume …

Pute a prostie

Zilele astea am frunzarit diverse bloguri pe care am ajuns, mai mult sau mai putin, intamplator. Acest lucru mi-a intarit convingerea care ma framanta de ceva timp si anume: pute tara a prostie, oameni suspecti, dubiosi, ciudati. Nesimtirea crasa este de la sine inteleasa integrandu-se in tablou perfect. Cand spun prostie nu ma refer la …