Privesc fix usa. Dau cu ura in ea. O urasc! Nu se deschide. Ma proptesc de ea cu spatele alb si gol, ma las jos si pielea se vede plina de zgarieturi, dungi rosii pe suprafata dintre sange si exterior. O simt cum ma strange, ghemuita, in mine. Colturile si le largeste in centrimetrii corpului meu gol, mirosind a tacere. Sunt supusa iarasi fara sa stiu de ce…
Sunt donator de nevoie… Sunt donator de afectiune acum. Ia-ma. Strange-ma. Ciupeste-ma… Fa dragoste cu mine… dar nu ma lovi ca eu, eu, sunt cea care de acum inainte te voi tine in brate, te voi mangaia pe crestet, iti voi saruta fruntea transpirata. Buzele imi sunt pregatite… As spune ca nu am nevoie de ele, dar… am. Am nevoie de ele pentru… tine. Ia-ma pana nu imi cresc spini pe degete… Ia-ma pana nu ma intorc cu spatele. Ia-ma…
Unde te aflii acum? Te aflii in camera… In camera mea… Te rog, pofteste! Sunt singura din cate vezi… Ferestrele sunt mari, de sticla. Acum e noapte aici… De vrei soare, asteapta pana maine. Un pahar de vin rosu? (aorta e de mult rupta). Zambesc. Coapsele imi sunt reci, mangaie-le fara sa imi ceri voie.
Nu iti voi cere socoteala… nu acum. Luna sufla aer cald pe sub perdele, te iau de mana si te intind pe pat. Eu ma aplec peste tine doar cu gura si sarut putin din ea. Tu de ridici si ma iei in pasi de vals prin camera. Aceiasi pasi ce tu ii raresti, pana ce ajung sa fiu tinuta in doua maini calde. Ma lasi pe spate tinandu-ma de sold, parul se desprinde. Ma aduci inapoi langa tine, imi intinzi mana sa iti mai acord inca un dans, desi muzica nu canta.
Patul se face mai mare, maini scurte intind matasuri albe. Un val rosu cade peste doi, acoperindu-ne. Noi dansam… goi. Poate ca daca nu ai fi fost gol, nu ai fi fost aici… cu mine. Si as fi stat iarasi singura, privind prin geam cu ochi mari ca de castan, cu pleoape alungite in drumul spre tine, respirand pe gura. Si acum pleci… Usa in fata mi se inchide. Eu raman sa te privesc… din camera, tacuta.