Cred că sufăr de cleptomanie. Mai mult ca sigur. Şi asta probabil este de când eram mic. Îmi plăcea să cotrobăi în toate sertarele bunicilor, să văd eu ce este pe-acolo şi să iau ceea ce mi-ar fi de trebuinţă. Aşa am ajuns să cotrobăi şi prin casele prietenilor mei, luam orice. Când am mai crescut m-am specializat pe electronice. Piese din radiouri vechi, televizoare, ş.a. Îmi plăcea să cotrobăi. Probabil că toţi am fost aşa la început. Când eram mici făceam nefăcute.
Acum însă s-a prelungit faza asta cu cleptomania. Iau ceva, de oriunde. Nu mereu. Fără să-mi dau seama. Am aici o colecţie impresionantă de şurubelniţe, pixuri, cuţite, pahare, linguriţe, cuttere, calculatoare ştiinţifice, prelungitoare USB, scrumiere, etc. Ceea ce am rămas uimit este că am găsit linguriţa asta în buzunarul unei geci, cu care nu am fost la Înviere, dar cu care am fost la Bacău. Sincer nu ştiu de unde o am, dar este aici. Asta este ultima mea achiziţie.
Când eram mic, tata îmi spunea şi îmi repeta, uneori şi de două ori pe zi că românul trebuie să se descurce în orice situaţie în orice colţ al lumii. Probabil că am înţeles greşit această învăţătură.