E putin cam frig in dimineata asta. Ah, asa… E mai bine? Pe mine ma cam doare genunchiul de la piciorul drept. Si el simte frigul. Ia-ti o patura si asculta:
Din mii si mii de bucati a ramas doar una. Spatiul. Existenta. Posibilitatea.BE0LY143278-02
Si am ajuns intr-o manusa cu mai multe degete, cu mai multe culoare neexploatate numite gauri negre. Zilele au trecut si viitorul ne-a adus o mana mai mare care a rupt manusa in diferite colturi. Si am inceput sa cadem cu totii pe vaile Caii Lactee, adica pe venele mainii. Si am cazut pe radacini.
Cadere… aici am avut timp destul sa fim buni si rai, rai si buni. In cadere ne-am pierdut si ne-am tot regasit. Ne-am tinut de maini, ne-am sarutat, ne-am urat. In cadere totul se lungea intr-o banda ce nu avea sa revina la forma initiala.
In a cui gradina ne hranim din radacini de copac? Din ale cui maini sorbim apa? Prin ochii cui vedem?
Ai mintii… suntem.
Lumina e doar albul din ochii gradinarului reflectat prin frunzele coroanei copacului sub care traim.E un copac frumos cu doua trunchiuri si o singura radacina. Si s-a desprins, saracul, in momentul in care am cazut.
Noaptea e doar umbra gradinarului deasupra imensului trunchi de lemn. Si te gandesti acum la stele. Stelele sunt doar gaurile din coroana copacului. De fapt, noaptea nu exista. E intotdeauna lumina. Suntem plini de lumina care stie doar sa bata peste suflare.
Maine vom afla ca de fapt noi suntem o particula de oxigen imbibata cu parfum si scoasa din exil. Din exilul suflarii…
Am fost inchisi intr-o sfera din care numai cei care vor sa traiasca vor iesi. Trairea nu inseamna aer sau procese de schimburi de gaze intre organism si mediu. Trairea inseamna tacere deplina. Repaos. Iesire. Necuvantare.
Din mii si mii de bucati a mai ramas doar una?