O lume cu picioarele pe geam.

Odihneasca-se in pace!

Gheorghe Dinica a fost un actor emblematic pentru filmul si teatrul romanesc, a lasat in urma zeci de roluri memorabile pe toate scenele importante si in peste 60 de filme, printre care Catavencu, Lascarica, Paraipan, Nae Girimea, Paraipan, N. M. Siseanu si Pavel Puiut. Replicile sale din filme au ramas in folclorul urban, cele mai cunoscute fiind “Nu trage, dom’ Semaca! Sunt eu, Lascarica!” din seria de filme politiste regizata de Sergiu Nicolaescu, “In nemernicia mea, ca un caine turbat, am muscat mana care m-a hranit..” in rolul tradatorului Bastus din filmul istoric “Columna”, si nu in ultimul rand “Mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste pomana” din Filantroica.

Memorabile au ramas, astfel, prestatiile sale din productii ca “Atunci i-am condamnat pe toti la moarte” (1971), “Osanda” (1976), “Prin cenusa imperiului” (1976), “Concurs” (1982), “De ce trag clopotele, Mitica?” (1982), “Secretul lui Bachus (1984), “Cuibul de viespi” (1987), “Cel mai iubit dintre pamanteni” (1992), “Patul conjugal” (1992), “Crucea de Piatra” (1993), “Dupa-amiaza unui tortionar” (2001) si Filantropica (2001), titluri de referinta ale cinematografiei autohtone. Gheorghe Dinica a facut si muzica scotand cateva albume cu muzica de petrecere si romante dupa ce si-a descoperit acest talent in 2002 jucand rolul unui lautar in filmul “Turnul din Pisa”. Printre melodiile se gasesc si piese clasice ale muzicii lautaresti ca “Ionel Ionelule”, ” Pentru cine am muncit”, “Cine-a pus carciuma-n drum” sau “Casuta noastra”.

Odihneasca-se in pace!