O lume cu picioarele pe geam.

Mi-e din ce în ce mai scârbă de ceea ce se întâmplă în şi cu țara asta! Mi-e scârbă de voi ăştia care vă luptați pentru ciolan! M-am săturat de aceleaşi minciuni! M-am săturat de circ, scandal şi furăciuni! M-am săturat să îmi doresc să emigrez! Nu mai vreau să aleg din două rele răul cel mai mic! Vreau altă clasă politică! Vreau altă Românie! Vreau să vă doară!

Parazitii – Vreau să vă doară

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - -

O lume cu picioarele în apă rece sau criza politica.

Scandal, scandal, şi iar scandal! Aşa se traduce activitatea Guvernului de 10 luni incoace, adică de la instalarea sa. Luni a izbucnit cel mai mare scandal de până acum, şi cât de imparţial incerc eu să fiu , nu pot să nu arăt direct cu degetul spre Băsescu şi ai lui. Cu toate ca mitomanul nu a zis nimic în legătură cu cele întâmplate, decât ca ambele partide să-şi bage picioarele in apă rece, el se află în spatele întregului scandal.

Tot circul de luni a pornit de la remanierea ministrului de interne, Dan Nica, şi de la ameninţările PSD-ului cu retragerea oficială de la guvernare.

PD-L ţintea încă din vară ministerul lui Nica zvonindu-se în mai multe rânduri ca vor fi remaniati mai mulţi miniştri, însă scopul fiind acela al remanierii lui Dan Nica. Ministerul de Interne a devenit din ce in ce mai dorit cu apropierea campaniei electorale ştiut fiind faptul ca MAI organizează alegerile. Boc, cel mai probabil la cererea lui Băsescu, sau a Elenei Udrea, a inventat un motiv pentru a prelua controlul ministerului in vederea organizarii alegerilor de către PD-L, exclusiv. Nu trebuie sa fii un mare psiholog pentru a realiza că Boc a dat o mare ştire: acele autocare despre care vorbea Nica şi pentru care a fost destituit, erau destinate turismului electoral PD-L.

Tot acest joc politic este în favoarea PD-Lului şi a lui Băsescu.Este cât se poate de clar că s-a forţat controlarea ministerului de interne in perioada alegerilor, şi totodată forţarea PSD-ului de a ieşi de la guvernare şi aruncarea responsabilităţii crizei generate în cârca lor.

Este un joc murdar şi periculos al lui Băsescu şi tocami de aceea trebuie înlăturat.

Aparent, gestul ar fi de-a dreptul sinucigaş pentru PD-L căci, admiţând că ar rămâne singur la guvernare prin retragerea PSD, după alegeri nu ar mai avea sprijin politic in Parlament. În acest caz, care este miza forţării mâinii PSD să iasă de la guvernare? Faptic, chiar dacă toţi miniştrii PSD îşi dau demisia din Guvern acest lucru nu echivalează cu ieşirea de la guvernare. Ieşirea de la guvernare ar presupune deturnarea protocolului dintre PSD şî PD-L, acest lucru însemnând şi pierderea poziţiilor în prefecturi. Este evident că PD-L nu va putea guverna singur, iar dacă Băsescu câştigă din nou preşedenţia, va forţă mâna Parlamentului pentru alageri anticipate.

Rămâne de văzut pe cine vor culpabiliza alegătorii pentru demenţa creată ante-alegeri. PD-Lul care a forţat preluarea MAI sau PSDul că a lăsat administraţia în aer.

.
- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - -

Zilele următoare vor fi făcute publice rezultatele unor sondaje privind alegerile prezidenţiale, şi în care Băsescu ar acumula în jur de 40% în urma propunerii referendumului pentru Parlament unicameral. Ce mă nemulţumeşte foarte tare este faptul că românii, chiar şi persoane din jurul meu, au pus botul la această vrajeală ieftină.

Trebuie să recunosc că tâmpitul ţarii ( “Şcoala românească scoate tâmpiţi”-T. Băsescu 17.06.09; “Mă consider un produs bun al şcolii româneşti”-T.Băsescu 27.09.09) chiar a făcut o mişcare bună înaintea campaniei, ceea ce se vede şi în sondaje, el mizând pe imaginea negativă a parlamentarilor in ochii românilor. Băsescu se înscrie într-o cursă in care îşi asigură un avantaj faţa de ceilalţi competitori profitând de funcţia pe care încă o mai deţine: doar el, în calitate de preşedinte putea inţia procedura consultării populare. Asta dacă mai trebuia vreo dovadă că mitomanul jonglează cu instituţiile si cu procedurile dintr-un interes strict personal: asigurarea a încă 5 ani de imunitate.

Nu am nimic impotriva ideii de Parlament unicameral, mi-e indiferent, pentru că la noi grupurile de interese sunt cele care conduc ţara, şi nu cei 471 de parlamentari. Problema nu e o camera sau doua, ci modul de funcţionare şi calitatea aleşilor, iar aceste lucruri nu se fixează prin decret prezidenţial. La noi, fie unul, fie 500 de parlamentari e cam acelaşi lucru pentru că am îndoieli că acest stat este unul democratic.

Românii s-au lăsat uşor păcăliţi, în naivitatea multora dintre ei restructurarea parlamentului înseamnă economie la bugetul statului. Cheltuielile Parlamentului sunt infime la nivelul bugetului statului. Nu acolo e gaura în care se scurg banii publici. Problema financiară a acestei ţări nu vine de la cheltuielile cu Parlamentul, ci din cauza faptului că economia românească nu produce bani din incompetenţa celor care ne conduc, iar puţinii bani care sunt, sunt folosiţi în alte scopuri decât în interesul poporului, ori dispar prin mijloace neelucidate încă de justiţia română. Apoi, ne place sau nu, democraţia costă. Totul trebuie judecat în funcţie de scopuri, de obiective. Dacă iţi propui sa construieşti un bloc cu 2 oameni, s-ar putea să te coste mai mult decât dacă o faci cu 50.

În plus, în ideea că am trăi în democraţie şi că aleşii ne-ar respecta interesele ar trebui ca reprezentativitatea lor să fie mai mare, fiind eronate comparaţiile cu celelate 11 state ale Uniunii Europene cu Parlament unicameral, Suedia, Finlanda, Danemarca, Portugalia, Grecia, Ungaria, Bulgaria, Letonia, Lituania, Estonia si Cipru fiind ţări cu populaţie mult, mult mai mică decât a României. Reprezentativitatea maximă, ideală, e ca numarul membrilor din legislativ să fie egal cu numarul cetăţenilor (democraţia directă). La celălalt capăt, cea mai mică reprezentativitate este aceea când un singur om îi reprezintă pe toţi cetăţenii (totalitarism/dictatură). Pentru că în societăţile moderne nu toţi cetăţenii pot face parte din legislativ, a apărut ideea alegerii unor indivizi care să reprezinte interesele unor grupuri de cetăţeni. Cu cât creşte cota de reprezentare (in prezent avem 1 deputat la 70.000 cetateni), cu atât scade reprezentativitatea.

Iar în ultimul rând, dacă într-adevăr aleşii cred că micşorarea numărului de parlamentari este soluţia pentru salvarea din criză şi pentru o administrare mai eficientă, nu este neapărată nevoie de referendum pentru aşa ceva, acest lucru se poate face printr-o simplă modificare a legii electorale, constituţia neprecizând numărul parlamentarilor sau cota de reprezentare, si putea fi pus pe agenda coaliţiei de guvernare de către PD-L sau chiar introdus în pachetul de legi pe care “Guvernul Boc” şi-a asumat răspunderea. Asta dovedeşte că referendumul cerut de Băsescu nu este altceva decât o modalitate de a-şi atrage votanţi.

Săptămâna trecută au fost “Zilele Bucureştiului”: mici, bere, concerte si bilete la teatru gratis. Nu vreau sa ştiu cât a costat scena pe care s-au desfăşurat concertele, sau care a fost onarariul artiştilor, aşa că am preferat să petrec “Zilele Bucureştiului” in… Moldova.

Mi-am incheiat vacanţa cu un tur al Moldovei bifând majoritatea oraşelor importante, dar şi satul natal al tatălui meu (uitat de timp în fundul lumii). M-am simţit bine în acest ultim sejur, mai bine decât m-aş fi simtit la sărbătoarea Bucureştiului, la târgul de oi de la Sibiu, ori la “Sarbătoarea Vinului” de la Valea Călugărească, dar asta datorită oamenilor în compania cărora mi-am petrecut timpul. Dacă n-ar fi fost aceşti oameni, poate impresia nu ar fi fost aceeaşi.

Probabil aş fi rămas doar cu imaginea unor oraşe sărace, sărace (fapt ce mă determină sa mă gandesc din nou serios să emigrez), a unor drumuri proaste şi pline de echipaje de poliţie ieşite la prăduit (acolo încă se mai poarta “controlul de rutină”), a unor sate uitate de lume, a mormântului străbunului rus, Sidoreac Vasili, şi proaspătul mormânt al bunicului Teofil.

Dar ospitalitatea şi simţul umorului dezvoltat al moldovenilor, Palatul Culturii din Iaşi, câteva mănăstiri din Suceava şi satul natal al tatălui meu au reuşit să imi creeze impresia plăcută cu care m-am întors acasă.

Vine luna octombrie şi odată cu ea o să rămân mai mult pe acasă. Noul an universitar, activităţile de la firma tatălui meu şi alte activităţi în care probabil o să fiu implicat mă vor reţine să mai călătoresc şi voi sta mai mult cu nasu’ în laptop, date fiind şi anotimpurile ce vor urma, ceea ce probabil va implica şi o activitate mai intensă pe blog.

.

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - -

Discursul de marţi al preşedintelui este mai de grabă un discurs pe bani publici de lansare a candidaturii sale pentru alegerile prezidenţiale ce urmează . Băsescu şi-a prezentat bilanţul celor cinci ani de mandat. A făcut mult bine, şi-a făcut fiica cea mică europarlamentar, fata cea mare s-a ales cu un ditamai apartamentu’ de la Puiu Popoviciu, fratele cu afaceri măreţe cu îngheţată şi armament, nepoata cu afaceri în port, şi aşa mai departe că sigur nu ştim noi câte alte zeci de afaceri bune a mai întreprins familia Băsescu în ultimii cinci ani.
Un astfel de discurs cu atâtea minciuni cuprinse într-o frază nu s-a mai rostit cu atât tupeu, şi chiar de Ziua Democraţiei, de la Goebbels încoace!

Polologhia din Parlament a lui Băsescu îmi întăreşte convingerea că nici la 20 de ani de la Revoluţie nu s-a produs separarea puterilor în stat, a Preşedenţiei, Parlamentului, Justiţiei, Guvernului. În continuare domneşte armonia totalitaristă. Societatea românească trebuie reconstruită. Din păcate nu avem constructori.

Cea mai mare greşeală a preşedintelui a fost tocmai modul său de conducere.
Acest mod a dus la distrugerea respectului de sine, ştirbirea mândriei naţionale, susţinerea nonvalorii, a tupeului, a intereselor meschine. Incapacitatea de a defini şi de a urma un ţel înalt pentru ţară a dus, inevitabil, la murdărirea şi pervertirea rolului său prezidenţial. A devenit un factor de dezbinare iar jocul său a devenit extrem de nefast.

Sunt convins că discursul de două ore al preşedintelui , care, fie vorba între noi, părea mai beat decât Văcăroiu în zilele de glorie, va reprezenta discursul de sfârşit al “Epocii de Aur a lui Traian Basescu”

________
Ps: Pentru că Băsescu ne-a plictisit două ore, am ales ca articolul meu despre discursul său să fie cat mai scurt şi să atingă cât mai puţin subiectele abordate de viitorul fost-preşedinte.

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - -
Articol publicat in:

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - -

La facerea lumii, Dumnezeu, pentru a-i ajuta pe oameni să prospere, a hotărât să dea printr-o “Lege Divină” fiecărei naţii câte două virtuţi.
Astfel, El i-a făcut :
- pe elveţieni – ordonaţi şi respectuoşi faţă de legi;
- pe nemţi – disciplinaţi şi raţionali;
- pe englezi – perseverenţi şi studioşi;
- pe japonezi – muncitori şi răbdători;
- pe unguri – hotărâţi şi buni meseriaşi;
- pe francezi – culţi şi rafinaţi;
- pe spanioli – veseli şi ospitalieri

Când a ajuns la români, I-a spus îngerului consilier care şi nota:
- românii vor fi inteligenţi, cinstiţi şi buni politicieni…
După ce a publicat-o în “Monitorul Celest”, îngerul a remarcat:
– Doamne, ai dat tuturor popoarelor câte două virtuţi, iar românilor trei. Oare în acest fel, nu cumva ei îi vor depăşi şi exploata pe toţi ceilalţi ?
– Aoleu, aşa e ! Ai dreptate! Atunci să revenim cu o “Ordonanţă”. “Pentru că virtuţile Dumnezeieşti, odată acordate, nu se mai pot lua înapoi, precizez că nimeni nu va putea avea şi folosi mai mult de două virtuţi, în acelaşi timp!”
Şi astfel, se explică de ce românii…
- care sunt inteligenţi şi cinstiţi, în nici un caz nu fac politică;
- cei care sunt cinstiţi şi fac politică, in mod sigur nu sunt inteligenţi;
- care fac politică şi sunt inteligenţi, categoric nu sunt cinstiţi.

România se afundă din ce in ce mai rău in propria mocirlă şi se îndreaptă cu paşi repezi spre faliment. Situaţia României este mai neagra decât a celorlalte ţari civilizate, lovite şi ele de criza financiară. Romania suferă de două crize, daca pot spune aşa. Una e cea mondială care ne afectează oricum, ca o tendinţă generală, iar peste criza mondială se suprapune o criză mult mai profundă si mult mai gravă: criza economică internă, adică o criză economică românească determinată de nociva imoralitate şi de incompetenţa celor ce s-au tot perindat pe la conducerea acestei ţări. Şi asta nu-i tot! La uşa statului bate o criză a balanţei de plăţi. Statul se împrumuta deja zeci de miliarde de euro de la FMI si de la alte bănci din piaţă, făra aceste împrumuturi fiind in incapacitate de plată a importurilor şi a altor servicii de care are nevoie.

Continuând să împrumute zilnic milioane de euro de la băncile comerciale din piaţă, România nu o să poată restitui nici măcar datoriile pentru care noi şi copiii noştri vom munci ca sclavii. FMI s-a folosit, de-a lungul timpului, de astfel de împrumuturi pentru ţările membre ca să forţeze anumite schimbări politice şi economice. Incapacitatea de restituire a împrumuturilor poate duce la situaţia în care statul să fie nevoit ori obligat să-şi vândă resursele, serviciile publice şi intreprinderile către companii din Statele Unite sau Franţa, ori atribuirea de contracte companiilor din aceleaşi ţări, precum cel cu Bechtel.

Totuşi, România se află printre ţările uşor lovite de criza financiară mondială, fiind o piesă de domino lipsită de greutate, însă situaţia este mai neagră decât în celelalte state datorită suprapunerii crizei economice româneşti şi crizei balanţei de plăţi peste criza mondială, şi datorită incompetenţei administraţiei interne de a analiza şi previziona situaţia economică a acestei ţări.

M-am săturat de mutrele şi vorbele politicienilor care apar în faţă presei şi a poporului încearcând să ne explice acum ca România a căzut brusc şi neprevăzut într-un hău adânc şi care îşi tot asumă răspunderea , mai mult ca niciodată , pe diverse pachete tâmpite de legi , dar fug de asumarea răspunderii în faţă situaţiei financiar-economice prin care trece România.

Ne-am îmbătat cu apă rece 20 de ani de zile, iar acum se simt efectele dezastruoase ale unor guvernări lipsite de o viziune fundamentată pe principii şi seriozitate, care ar fi putut să dea sens acţiunii publice, iar rezultatul s-ar fi văzut într-o reala dezvoltare a ţării. Avem mare nevoie de acţiune raţională şi de spirit democratic.

“Trăim bine, domnu’ preşedinte?”

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - -
Articol publicat in:

<      Cum asa, nu ati vazut filmul ‘Minciuni adevarate’? Nicio problema. Ruleaza o data la patru ani, mai nou la cinci ani, ca au avut unii grija. Nu, cum sa tina domnule numai doua ore? Filmul asta merge binisor pret de cateva luni, dar stim cu totii ca de fapt este perpetuu…

Daca stam bine sa ne gandim, nici nu prea poate fi numit film. E un amalgam dulce acrisor de circ, teatru, comedie, uneori wrestling pentru ca desi par ca se lovesc, oponentii nu isi fac niciodata rau si totul e numai asa, de vazul lumii…Mieluseii se sacrifica unii pe altii, sunt scosi la inaintare, tatoneaza putin terenul si il batatoresc pentru berbecii mai teapani, ca nu cumva sa-si poticneasca piciorusele firave intr-un teren cam instabil. Si undeva, in departare, straluceste ciolanul, pe un suport inalt, ca numai cei cu adevarat inalti si la stat dar mai ales la sfat, sa poata ajunge la el. A zis un individ mai demult ca scopul scuzele mijloacele si altceva mai ca nu se gaseste in mintile lor prea-curate…

Spectacolul “Minciuni adevarate” isi are un scenariu precis, care se schimba prea putin de la campanie la campanie. El include mult televizor, excursii cu autocare, pungi de orez cu bobul mare ca sa inchida mai usor gura lumii, bomboane agricole sub forma de seminte ca merg extraordinar la berea care vine dupa mici si cate si mai cate. Toate-s noi si vechi sunt toate, toti sunt noi si vechi sunt toti, cu radacini inca infipte adanc in vremurile lui Ceasca. Dar ne place aici, pentru ca nu avem incotro. Nici nu ne apucam acum sa spunem “nu regret decat ca am o singura viata pe care pot sa mi-o jertfesc pentru aceasta tara!” cand vedem ce se intampla prin stanga si prin dreapta. Tara asta va merge inainte! Dar atat de greu…

Perdelele sunt scumpe aici, scenele costa zeci de mii de euro, campaniile publicitare bagate in publicatii franceze se traduc printr-o masina livrata ici colo, persoanelor importante, unii se imprumuta miliard dupa miliard ca au facut economie prin cursuri la distanta…Dupa toate astea, intram in miezul spectacolului. Incepe! Cortina de ridica (ea a costat cateva sute de mii de euro, precis…) si pe scena (milioane pe putin, ca este mare, sa incapa toti…) se succed in mai multe acte doctori, marinari, ciobani, legati de maini si de picioare cu sfori care ajung undeva sus, acolo unde, daca partid nu e, aproape nimic nu e. Prostii. Puterea e in mana poporului! Asta inseamna democratie. Ia uitati-va in maini acum, aveti ceva acolo? Doar niste bataturi…

Poporul incepe sa nu mai aiba incredere in nimeni. La un moment dat, se vor vota numai ei pe ei…Lumea s-a saturat de aceleasi minciuni adevarate, rostite de parca aceeasi oameni. Solutii momentan nu exista. Trebuie sa se succeada cateva generatii bune, cu un refresh in mentalitate. Un Ctrl + F5 venit dintr-o tastatura stricata, plina de firimituri sub taste. Sunt firimituri vechi, bine inchegate, care nu lasa combinatia sa-si faca treaba asa cum trebuie. Merge greu. Dar ne place mult aici. Parca nu ne plictisim niciodata…

Acum, ca marele circ soseste, cine mai are incredere, din acest enorm juriu care suntem noi toti, sa aleaga pe cel mai bun dintre circari? Si daca de curaj nu duceti lipsa, pe cine veti alege?     >

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - -

Text preluat de pe Yuppy.ro

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - -
Articol publicat in:

PSD-ul nu mai guvernează. Am aflat, pe surse din interiorul Guvernului, că, în momentul de față, social-democrații ar fi rămaşi de căruță în Guvern. Toată disputa politică dintre cele două partide, toate comisiile de anchetă şi toate amenințările cu retragerea PSD-istilor de la guvernare, ori cu excluderea lor, au dus până la urmă la o despărțire a celor două partide. Mai ciudat este că despărțirea nu a avut loc în mod fizic. Teoretic, PSD si PD-L alcătuiesc in continuare executivul şi au ministerele împărțite în mod egal, dar ce e mai puțin ştiut este faptul ca , de ceva vreme, ministerele conduse pe hârtie de miniştri PSD sunt controlate de fapt de secretarii de stat ai PD-L. Iar ministrii si secretarii PSD doar se prezinta umili la serviciu…

Se pune acum problema, de ce s-a ajuns în situația unei despărțiri ascunse publicului?

Cel mai probabil PD-L a preluat controlul întregului Guvern, PSD-istii neavând motive să se dea singuri de-o parte fără a face acest fapt cunoscut publicului. Nimeni nu şi-ar dori să lase din mână frâiele unor ministere ce le-ar aduce beneficii dacă prin asta nu ar obține alte beneficii mai mari. Şi e clar că PSD-ul nu intenționează să se mai retragă oficial înaintea alegerilor prezidențiale , chiar dacă PD-L i-a cam dat la o parte.

Probabil ambele partide se feresc de responsabilitatea ruperii coaliției in al 12-lea ceas şi de aceea se preferă această situație. Nici PSD-iştii nu îşi mai permit să se autovictimizeze acum, cu doar două luni înainte de alegeri, nici PD-L-iştii nu îşi permit să îi excludă pe social-democrați atât timp cât poporul îi va considera răspunzători pentru criza politică ce va rezulta în urma ruperii coaliției taman în campania electorală. Se merge pe principuil că cine va destrăma Guvernul va pierde alegerile.

Un alt motiv pentru care formațiunea condusă de Mircea Geoană rămâne umilă în Guvern ar fi pierderea sprijinului real al unor baroni locali, care vor fi mult mai tentaţi să-şi joace cartea la două capete, şi al oamenilor de afaceri mai puțin tentați să sprijine un partid care a pierdut puterea. Şi ce înseamnă demobilizare în teritoriu s-a văzut la ultimele alegeri. Un singur exemplu –Mazăre… Constanţa înregistrậnd pentru PSD la europarlamentare un procent mult mai mic decật potenţialul real.

Nici PD-L-iştii nu au mai puține motive care sa îi împiedice să se descotorosească public de PSD. Înainte de alagerile prezidențiale PD-L nu şi-ar dori să îşi asume singur rezultatele economice dezastruase, şi nici în imaginea cetățenilor n-ar pica bine faptul că PD-L vrea să mănânce singur din ciolan cu toate scandalurile (Ridzi, Videanu, Udrea). O altă problemă pentru PD-L ar fi imposibilitatea formării unui Guvern minoritar ce ar putea fi lipsit de susținere. Nici PNL-ul, cu care se înjură şi se acuză reciproc de corupție, şi nici UDMR-ul după discursul lui Băsescu despre neacordarea autonomiei teritoriale, nu ar sprijini o astfel de inițiativă şi rezultând alegeri anticipate, semn de instabilitate politică pentru care PD-L-iştii vor fi sancționați la vot .

Pe de altă parte, Geoană într-adevăr ar putea recupera un procent de, să zicem, 3-4 % dintre nehotărậţii care vor aprecia “bărbăţia” gestului de detaşare de ciolanul puterii.

Intrebarea de dincolo de toate aceste presupuneri este însă cum au de gậnd să abordeze cele două partide perioada imediat următoare alegerilor prezidenţiale.

—————-
PS: Evit pentru moment sa fac publica sursa informatiilor pe care se bazeaza primul paragraf, insa imi rezerv exclusivitatea pentru stirea comunicata o data cu acest articol si cine nu ma citeaza se poate considera un ipocrit ca toti ceilalti.

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - -
Articol publicat in:

Cateva filmulete de la Carlos Lascano

Cred că am acceptat destul 20 de ani ca ăştia să îşi bată joc de noi. Toți aceşti ani se scurg din vietile noastre. Ne aflăm în față unor noi alegeri prezidențiale, şi din nou aceeaşi situație: să alegem răul cel mai mic. Ce blestem pe capul poporului ăsta de a avea de ales doar după acest criteriu, şi nu de a alege pe cel care sa-i serveasca interesele…

Asi fi vrut să putem vota doctrinele ce ne reprezintă, dar nu se respectă nimic. Mă uit în jurul meu si constat ca totul e un fel de ghiveci. Spre exemplu intreb pe cineva “Cine speri să iasă?”, îmi răspunde “Liberalii” (indiferent care dintre aşa-zişii liberali), ii zic “Aaaaa, ai afaceri?”, imi raspunde “Nu! Sunt functionar de stat” – nu e vorba că nimeni nu a înțeles nimic din a fi liberal sau social-democrat, ci pur şi simplu e vorba de vot negativ.

Pe omul de rând, întreg la minte, îl interesează să aibă o viață normală, nu să se îmbogățească, să alerge după bani toată viața, îl interesează o carieră bazată pe o meserie care să şi-o poată exercita, să nu fie nevoit la câteva luni sau câțiva ani să se tot recalifice şi să rămană un mediocru, să aiba un salariu din care să îşi poata permite printr-o bună gestionare şi altceva decât strictul necesar vital, să-şi întemeieze o familie normală, să aibă o locuință decenta, confortabilă şi dotată cu toate electrocasnicele necesare, una sau două maşini obişnuite, să aibă concediu şi sa-şi permită să calătorească şi în altă parte decât la țară, sa-i fie respectate orele de program şi odihna la serviciu, să nu mai fie nevoit să facă lecții cu copiii şi nici să le mai plătească meditații, să le poată asigura un viitor copiilor, că nu se ştie ce vremuri vor mai veni şi cât vor fi sclaviți pentru a plăti datoriile nesfârşite ale statului. Din păcate , după ‘89, nici unul din guverne sau partide nu a reuşit să asigure românilor acest minim trai decent . Oamenii, deşi au ales un partid social democrat s-au trezit pe drumuri, nevoiți să plece sclavi prin străinătate , alții au îndurat valuri de săracie de neimaginat pentru o țară europeană a zilelor noastre. Răul dictaturii din ultimii ani ai lui Ceauşescu a fost mângâiere față de ceea ce a urmat după revoluție . Priviți către oameni, către cei obişnuiți şi rămaşi întregi la cap, care nu s-au infectat cu paranoia îmbogățirii fără măsură sau fără sens , dar vor vieți decente. Cineva trebuie să facă ceva căci au trecut 20 de ani, şi au trecut degeaba .

Mai e mult până vom ajunge să mergem la vot să il alegem pe cel despre care ştim că se gândeşte la noi şi la aceasta țară, darămite să mai votăm şi doctrine.

Oare cei ce s-au tot perindat pe la putere nu înteleg că omul, cetățeanul român, prin munca lui, generatoare de venituri atât directe cât şi indirecte , asigură bunul mers al mecanismului economic al statului?!

———————-

℗ub

>

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - -
Articol publicat in:

74 de cuvinte

Speedtest

Aici puteţi testa cât de repede scrieţi la tastatură. Tot ce trebuie să faceţi este să tastaţi cuvintele ce apar în listă. Testul conţine cele mai folosite cuvinte din limba română. Puteţi face testul de mai multe ori. Succes!

———————-

℗ub

Aseara am fost la unul dintre cele mai pretentioase localuri din Ploiesti, un local cu nume provenit din franceza, asa cum obisnuiesc patronii sa isi numeasca restaurantele ceva mai elegante. Am realizat ca in scurtul timp petrecut in Thassos am uitat complet de servirile ostile din localurile romanesti si eram deja familiarizat cu servirea impecabila, cu ospitalitatea si jovialitatea patronilor de terase si taverne din insula. La fel ca dupa intoarcerea din Viena cand aruncam cate un “danke”, si acum am fost acuzat in gluma de un prieten cu care eram la masa ca am uitat romana pe aeroport la fel ca Raducioiu, insa pur si simplu inca nu ma dezobisnuisem sa vorbesc in engleza ospatarului nici macar atunci cand am fost lovit de atitudinea sfidatoare a ospatarului roman.

Sila cu care ne-au fost aruncate meniurile pe masa m-a trezit, si in ciuda faptului ca sub lumanarea din mijlocul mesei exista un fluturas care spunea ca o sa am parte de o reducere de 10% daca platesc numerar stiam ca va trebui sa imi comand si painea si garnitura, daca le vroiam, si indiscutabil, desertul. Dar hai sa nu mai pun in discutie faptul ca acolo primeam desertul, apa, painea, garnitura si uneori un ouzo sau tsipuro mic din partea casei. ci sa vorbim despre servicii.

In Thassos eram primit si servit de insusi patronul localului sau alti membri din familia acestuia, toti mandri de ceea ce fac pastrand raportul client-ospatar.
In Romania ospatarii au o atitudine zeflemitoare, in cel mai bun caz sunt indiferenti. Te asezi la masa si cand vine sa iti ia comanda iti arunca niste priviri ce te fac sa te simti umil si iti vorbeste de parca tu ar trebui sa il servesti pe el, sa ii satisfaci toate poftele.
Ma enerveaza acei ospatari care fac pe desteptii si nu noteaza comanda, imi dau impresia ca uita ce le-am cerut, si asta pentru ca mi s-a intamplat de cateva ori sa nu primesc intocmai ce si cum am comandat.

Aseara am cerut un vin si bineinteles ca nu il aveau, mi-a fost recomandat un altul asemanator, dar mai scump. Mi-as fi dorit sa il pot degusta macar atat timp cat nu era un vin cerut de mine, ci recomandat, dar ospatarita a venit si ni l-a pus direct in pahare. Si chiar nu mi-a placut, dar oricum, la cat de umil ma facea atitudinea ospataritei sa ma simt, mi-era rusine sa il refuz.
A venit si randul desertului dupa care am asteptat pana am uitat de el si pana mi-am amintit din nou de el, chiar daca urma sa platesc pentru el cu 16 lei mai mult decat in Thassos, unde venea gratuit imediat dupa debarasare. A fost nevoie sa-i atrag atentia ospataritei care, uimita de gestul meu, mi-a dat un raspuns in fuga si si-a trimis picolita peste cateva minute.

In final a venit si nota fara reducerea despre care scria pe fluturas, si am lasat si bacsis ca nu cumva sa imi scuipe in mancare data viitoare…. si serviciile sunt si mai mizerabile pe litoralul romanesc.

Poate ca avea dreptate Basescu cand zicea ca tara are nevoie de ospatari si nu de filosofi. M-am tampit…

———————-

℗ub

>