O lume cu picioarele pe geam.

Mai jos este o mica galerie foto de la Flas-mobul din Piata Universitatii din 6 decembrie a.c.  Vezi detalii aici.
Multumesc celor prezenti!

Imi cer scuze pentru intarziere…

06122009002

◄ Back

Next ►

Picture 1 of 13

in curand voi posta poze de la flash mob-ul de duminica si voi comenta ultimele evenimente. momentan, celelalte activitati imi ocupa mai mult timp.

La multi ani!

91 de ani, si totusi doar a 19-a aniversare.
Unirea de la 1 decembrie 1918 reprezinta unul din evenimentele principale ale istoriei Romaniei si totodata realizarea unui deziderat al locuitorilor granitelor vechii Dacii, unirea Transilvaniei cu Romania. Ziua de 1 decembrie a devenit dupa evenimentele din decembrie 1989 Ziua Natională a Romaniei.

Google sarbatoreste impreuna cu noi:

————————————————–
Cu toate acestea sunt in continuare de parere ca ar fi fost mai nimerit sa sarbatorim Ziua Nationala pe 10 mai, atat din punct de vedere al anotimpului care permite mai multe activitati, cat si din punct de vedere al semnificatiei istorice, majoritatea tarilror europene sarbatorindu-si ziua nationala in data obtinerii independentei (fata de Imperiul Otoman sau Austro-Ungar, ori fata de URSS). 10 mai a fost Ziua Nationala a Romaniei Regale cu tripla semnificatie (Adoptarea proclamatiei de independenta fata de Imperiul Otoman de catre Senatul Romaniei in 1877, Depunerea juramantului Principelui Carol I in fata Parlamentului Romaniei in 1866 si incoronarea Regelui Romaniei Carol I de Hohenzollern–Sigmaringen in 1881) pana in 1948, cand regimul comunist a considerat de cuviinta ca poporul roman trebuie sa celebreze cu manifestari grandioase, in orase sau pe stadioane, cu defilari si parade, ziua in care Romania a intrat in sfera de influenta a URSS, 23 august 1944 – intoarcerea armelor.
————————————————–
Tot dupa evenimentele din decembrie 1989, Romania a intrat si intr-un conflict diplomatic cu statul african Ciad , dupa ce tara noastra a adoptat acelasi drapel (inclusiv nuanta culorilor) cu cel al republicii africane ce adoptase tricolorul in forma lui de astazi inca din 1959, la obtinerea independentei. Steagul Romaniei a avut inca de la prima sa adoptare oficiala din 1861 culorile albastru cobalt, galben crom şi roşu vermion, insa pozitionate pe orizontala. Datorita unei neintelegeri, Camera Deputatilor din 1866 a pozitionat pe verticala culorile drapelului national, insa in mijlocul acestuia a fost adaugata stema princiara (mai tarziu regala). In 1948, regimul comunist a inlocuit stema regala cu cea a Republicii Populare Romane, iar mai tarziu, in 1952, cu cea a Republicii Socialiste Romane, fiind decupata de pe drapel de catre revolutionarii din 1989.

Aprinde lumanari in Piata Universitatii pe 6 decembrie:

Pe 6 decembrie, aprinde lumanari in Piata Universitatii sau in centrul orasului tau si la monumentele eroilor Revolutiei din ‘89 din toata tara.
In ciuda punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara , Romania isi alege din nou lideri din cadrul fostilor activisti comunisti si fostilor ofiteri de securitate.

Vino in Piata Universitatii sau in centrul orasului tau si la monumentele eroilor Revolutiei din ‘89 din toata tara, duminica, 6 decembrie, dupa inchiderea sectiilor de votare, si aprinde lumanari pentru cei ce s-au jertfit in decembrie 1989 si iunie 1990, aprinde lumanari pentru o tara care moare intorcandu-se acolo de unde a plecat acum 20 de ani, aprinde lumanari pentru moartea punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara.

L-ai ars? Te-ai ars! Asta ar fi trebuit sa se intample cu tiranul dupa aparitia filmuletului in care ii arde un dos de palma unui copil.  Intr-o tara civilizata, s-ar fi dus dracului, chit ca e adevarat, chit ca e fals sau trucat. Asta ar fi trebuit sa fie palma care sa trezeasca acest popor. Dar a venit prea tarziu. Din pacate, cei ce au stiut de fapta si de existenta filmarii, si nu au spus nimic pana acum,  se fac responsabili de tainuire si favorizarea infractorului.

Filmuletul e adevarat, n-am nici o indoiala. Si nici panarama asta din fruntea tarii n-are vreo indoiala. Cei ce au indoieli sunt superterii fanatici ai marinarului. Si din cauza asta nu schimba prea multe apartitia acestui filmulet. Iata ce scrie un pupincurist al cheliosului populist: “Se vede clar că Băsescu întinde mâna spre copil şi acesta se smuceşte înapoi şi râde ulterior. Îşi poate cineva imagina că Băsescu şi-ar fi permis să dea într-un copil, în public, la un miting electoral?” Si asta e atitudinea generala la dosul Baselului.

Am vazut cu totii reactia omului cu chelie aflat in emisiune la Razvan Dumitrescu. El a lasat sa se inteleaga ca de obicei procedeaza asa cand este injurat. E grav ca  omu’ animalul asta a ajuns presedinte dupa ce a lovit un copil, e grav ca unii inca cred ca e trucaj, e grav ca familia copilului a fost amenintata pentru a-si retrage declaratiile, e grav ca omu’ animalul asta a obtinut cele mai multe voturi (stim cu totii cum) in primul tur al alegerilor prezidentiale din 22 noiembrie, e grav ca poporul asta inca nu s-a trezit la realitate si ca pe 6 decembrie vom avea din nou de ales dintre doua rele.

Nu sunt de acord cu acest mod de a face campanie sau anti-campanie, si chiar i-as trage la raspundere pe cei ce au tainuit aceasta fapta pana acum, insa chiar daca acest tiran ar fi fost la sfarsitul unui mandat necontroversat, el trebuie sa raspunda pentru gestul josnic pe care l-a facut. Insa din partea unui marinar betiv care i-a futut un cap in gura unui buticar lasandu-l lat la pamant in vremea in care era primar, si care i-a furat telefonul unei jurnaliste pe care ulterior a catalagat-o ca “tiganca imputita”, te astepti la orice…absolut orice. Oare dna Maria Basescu este un reper de moralitate pentru ca o fi  incasand pumni in gura fara sa-i reproseze nimic animalului de langa ea?

” Intr-o familie de viermi , tinerii copilasi isi intreaba mama :
-Mama, putem noi traii intr-un mar?
-Desigur, puisori , raspunse mama.
-Putem noi mama sa traim intr-o cireasa, intreaba iarasi copilasii dupa un moment de liniste?
-Desigur, puisori.
Dupa alte cateva momente de tacere copilasii intreaba iarasi:
-Mama, dar putem trai noi intr-o banana?
-Desigur, puisori. Raspunse iarasi mama, dupa care copilasii izbucnesc in plans si o intreaba cu un ultim efort pe mama lor:
- Daca e asa , scumpa mama ,de ce traim noi intru-un rahat !?!
-Pentru ca suntem Patrioti , zise mandra mama viermisorilor, incercand sa isi calmeze fiii. “

De la aceasta anecdota pornesc si eu postul meu de astazi.
De fiecare data cand se loveste de mizeriile romanesti, de sistem, de birocratie, de tigani, de clasa politica, de nivelul inforior al civilizarii, de jeg, manele si incultura, romanul se refugiaza visand la occident si trage cu putere in piept un moment de relaxare de pe malul Mediteranei, din muntii Austriei sau de prin Hyde Park. Cel care nu a a apucat sa calatoreasca inca in strainatate n-are aceasta mica salvare, insa are imagini din filme, stiri, sau in fine, n-are nimic si atunci e linistit si patriot precum mama-vierme.

Pe mine, dorinta/nevoia de emigrare nu m-a lovit atat de puternic pana sa ajung acolo. Si cred ca asa se intampla in cazul oricarui roman care vrea sa plece, o face pentru ca a vazut deja ca acolo chiar sunt caini cu covrigi in coada. Dupa un timp de stat acolo, dupa un timp de mers cu metroul lor, de circulat pe strazile lor, de mancat in restaurantele lor, de cumparat din magazinele lor, s.a.m.d., dupa ce inveti in universitatile lor (nu e cazul meu), si dupa ce ai descoperit cultura lor, nu poti sa nu zbori mereu cu gandul catre acele taramuri, catre acele civilizatii neobisnuite pentru lumea in care traiesc.

Le raspund anticipat celor ce vor sa contrazica cele de mai sus: Nu este tara in lume unde sa nu existe coruptie, frauda, hotie, etc , dar noi le intrecem pe toate. Ca la noi nu este niciunde in lume.

Acum 10 ani inca se emigra cu zambetul pe buze. Cu o suta de marci in buzunar, cu inima plina de speranta si cu o oarba incredere in restul Europei. Se pleca masiv, oamenii nu stiau limba, nu mai iesisera din tara niciodata, nu cunosteau pe nimeni si totusi plecau fara frica. Multi reuseau, multi esuau, insa nu exista frica. Apoi cineva a muscat din mar, cineva a facut o boacana, fiindca odata cu cunoasterea a venit si frica de emigrare. Si frica de emigrare i-a lovit cel mai rau pe cei mai umblati. Pe cei care stiu bine ce e dincolo. Si suferinta lor e cea mai mare, fiindca ei stiu perfect cat de bine poate fi, si cum micile mizerii de zi cu zi ale Romaniei ar fi o amintire pe care, ca emigrant, poti sa o accesezi sau nu, dupa cum ai chef.

Si cu toate astea, le e o frica bolnavicioasa. Asa ca raman la stadiul de injuraturi urmate de : ce bine e in X, acolo nu se intampla asta. Sau: Cat am fost in X era asa si aveam aia si aia, si ailalta. Dar nu pleaca. Fiindca…ah, “fiindca” o mie de motive.
Fiindca trebuie sa te lupti pentru un job. Fiindca trebuie sa stii bine limba lor. Fiindca acolo n-ai si nu cunosti pe nimeni. Fiindca “daca n-o sa reusesc?!”. Fiindca apartamentele lor sunt dubios de ieftine. Fiindca acolo nu se manaca mamaliga. Fiindca varza nu se baga la murat pentru saramale. Fiindca nu exista sorici parlit. Fiindca dincolo nu gasesti bors de pus la ciorba. Si dincolo, orice ai face, toti te privesc ca pe un strain. … Mama ei de viata!

Cred ca a inceput sa mi se aplece cand aud scuzele astea. Uneori mi se intampla sa gandesc asa si eu pentru o clipa. Si atunci mi se apleaca si mai rau. Da! Va fi greu sa gasesti un job, va fi greu daca nu cunosti limba, va fi greu la inceput, dar daca tot vom fi printre straini, de ce nu gandim ca ei si nu luptam pana la capat?

Acum, sa fim sinceri, e cineva in secunda asta sigur de slujba lui romaneasca? E patetic. Si demn de mila. Sunt scuze puerile si lase. Cat despre patriotism, am mai spus-o. La noi patriotismul se traduce prin a-i injura pe unguri si prin a sari de cur in sus cand strainii il fac tigan pe Mutu ori pe Lucescu.

Felicitari tuturor celor care s-au saturat sa accepte ce li se da si au hotarat , chiar daca va fi greu, sa reuseasca in tari unde accepta ceea ce cred ca e bine pentru ei si familiile lor , unde au avut curajul sa o ia de la inceput si sa isi reconstruiasca o viata pe care o merita si la care visau de mult timp. Suntem satui de cei din Romania care se complac in a judeca “tradatori de tara – lipsa de patriotism “, dar care in viata lor nu au gasit curajul sa isi ia viata in propriile maini.

Vreau sa emigrez. Fiindca e lung si prost drumul pana la Arad.

-A venit apa calda?
-A venit, da’ e rece…
(Parazitii – Vrem respect)

Sambata e Halloween, sarbatoarea aia la fel de romaneasca si de veche ca Valentine’s Day. Pregatirile sunt in toi, la radio e promovata o petrecere la Palatul Parlamentului, pe mail sunt bombardat de vreo doua saptamani cu fel si fel de newslettere de la diverse magazine online la care am cont, ori cu oferte de la hoteluri si pensiuni pe la care am mai trecut. Toate legate de sarbatoarea dovlecilor scobiti. Si la televizor am auzir printre picaturi cateva chestii legate de Halloweenul asta, inclusiv la stiri, asa ca n-ar fi de mirare ca toate emisiunile sa aiba in studio un bostan cu dinti luminosi, o stafie, un moroi, un schelet, o vrajitoare sau un drac, ceva.

Ar fi cazul de editii speciale: “Cireasa de pe tort” si-ar putea schimba numele in “Bomboana de pe coliva”, “Trenul vietii” s-ar putea transforma , pentru o seara, in, logic, “Trenul mortii”, iar “In puii mei” poate deveni, in sfarsit, “In mortii ma-tii”.

Intr-o noapte zapam dupa putina dragoste la televizor, cand mi-a stat inima la un titlu de emisiune: “Iubirie interzisa”.
Incepea frumos, cu o tipa care arata a prostituata si un domn cu mecla de sofer, dar nu sofer d’ala de-al Columbeancai. Discutia dintre cei doi de pe canapeaua inflorata incepuse sa se incinga. Asa da, bravo, mi-am zis plin de entuziasm. In sfarsit un reality show porno cu tarani. Au stat ei ce-au stat in acea pozitie, pana cand omul nu a mai rezistat si a trecut la fapte. Parca imi citea gandurile. A urcat pe cucoana si a pocnit-o, normal.

Basescule, vezi ce frig e afara?
Ia sa ne spui tu noua, ce-ai facut cu incalzirea globala?

(Academia Catavencu)

Pentru ca in urmatoarea perioada vom fi intoxicati de campanaia electorala, incerc sa diversific subiectele de pe acest site.
Astazi am primit o somatie din partea ANAF prin care eram instiintat ca sunt dator la bugetul statului cu un leu si ca voi fi actionat in instanta daca in termen de 14 zile nu-mi voi stinge datoria catre bugetul statului. Era vorba despre o penalizare de intarziere a platii impozitului pe venitul realizat anul trecut de mine, ca persoana fizica. In fond e vorba tot de o neatentie a angajatilor de la administratia fiscala care nu au retinut si acea taxa de penalizare de un leu in momentul in care mi-am platit impozitul pe venit.

Speriat sa nu patesc ca Negoita, finantatorul lui Geoana, caruia i-a fost pus sechestru pe avere datorita unei astfel de datorii catre ANAF, am pornit hotarat catre trezorerie sa nu imi puna careva sechestru pe conturile de 56 de milioane de euro, pe cele 28 de limuzinele din garaj, pe cele 14 vile sau pe cele 7 hoteluri. M-am dus sa platesc leul pe care statul il merita pentru ca sunt un rau platnic nemernic din cauza caruia oamenii nu isi primesc pensiile si salariile.

Nu este pentru prima data cand trec prin cele ce urmeaza sa le povestesc, firma care o administrez vireaza lunar sume imense la bugetul statului fara a primi vreun beneficiu din partea acestuia, dar cand mai treci prin toata birocratia asta pentru un leu iti vine sa ii bagi cu botu’ in closet pe cei ce au creat sistemul asta.
La trezorerie, coada ca de obicei… merge greu, inca nu a invatat sa tasteze angajatul de acolo. Ajung intr-un final la biroul celui ce trebuia sa imi elibereze chitanta. Omul isi luase o pauza de jucat pe telefon intre contribuabilul precedent si mine. Imi dreg vocea zgomotos pentru a-i atrage atentia ca sunt si eu acolo si mai sunt si altii in spate insa omul a continuat sa butoneze telefonul dupa ce si-a ridicat privirea pentru a vedea cine il deranjeaza. Intr-un final lasa telefonul de-o parte si se uita ca boul la poarta noua pe somatia mea: “-mergeti la Administratia Fiscala”. Administratia e trei blocuri mai incolo. Am iesit din cladire si m-am indreptat spre administratie pe langa un gard pe care statea cocotat un stol de cocalari pestriti in cap ori cu freze de pokemoni ce scuipau seminte si se uitau la mine cu un aer de superioritate (ca doar erau sus pe gard). Acolo, la administratia fiscala, doamna de la biroul respectiv vorbea zgomotos la telefon. Astept… astept…astept… discutia deviaza, in spatele meu se aduna lume si abia atunci se trezeste in ea simtul civic. Isi expediaza interlocutorul, ii intind somatia, se uita schitand un zambet si tasteaza nota de plata (parca sunt la restaurant). Daca stau bine sa ma gandesc ea e cea care nu a tinut cont de penalizari si m-am trezit cu somatia asta acasa. Plec cu nota inapoi la trezorerie, trec pe langa acelasi gard, cocalarii intrasera in calduri, inaintea mea trecuse o fata. M-asez din nou la coada la eliberari chitante. Acelasi om cu telefonul cauta literele pe tastatura si se uita cu o fata de nevinovat la mine de parca vroia sa spuna “Nu stiu unde a pus colega R-ul”. In fine, a tastat cum a tastat, mi-a dat chitanta si m-am mutat la coada de la casierie pentru a-mi plati datoria de un leu catre bugetul statului.

Circulă pe bloguri o leapşă, nu mi-a fost adresată , ce-i drept, dar o preiau şi eu pentru că este o provocare interesantă. A fost lansată de Agenţia de Rating Politic care intreaba cine vor fi actorii prezidenţialelor din 2014.

E greu de spus în momentul de faţă pe cine vor arunca partidele în luptă, iar un răspuns mai apropiat realităţii poate fi dat după 6 decembrie. În primul rând cred că există posibilitatea ca următoarele alegeri prezidenţiale să aibă loc mai devreme de 2014 dacă Băsescu va câştiga din nou, şi asta pentru că se va sătura şi prostimea care acum îl votează, şi tot prostimea asta, dacă nu Parlamentul din nou, îl va da jos. Dar hai să mergem pe cea mai probabilă variantă. Cu siguranţă reprezentanţii partidelor mari care vor pierde nu vor mai participa şi la următoarele alegeri, ceea ce consider o greşeala din partea partidelor, înfrângerea într-o campanie întărindu-I pe candidaţi, iar participarea la o a doua campanie naţionala le-ar aduce mai multă notorietate şi în mediul rural.

La prezidenţialele din 2014 va participa cu siguranţă preşedintele în funcţie. Este interesant de imaginat schimbarea de generaţii ce va avea loc în vârful partidelor:
- Din partea PNL , dacă nu va fi partidul ce va da preşedintele la alegerile din noiembrie-decembrie, un posibil candidat ar fi Bogdan Olteanu;
- Din partea PSD, dacă nu va fi partidul ce va da preşedintele la alegerile din noiembrie-decembrie, un posibil candidat ar fi Cristian Diaconescu sau, de ce nu, ar putea fi reactivat Adrian Năstase;
- La PD-L (sper că nu va fi partidul ce va da preşedintele la alegerile din noiembrie-decembrie) nu prea văd vreun alt personaj ce ar avea faţă de candidat la preşedenţie. Poate Berceanu…
- Din partea PRM, dacă nu va fi internat la nebuni până atunci, candidatul va fi nimeni-altul decât Vadiiiiiiiiiiiim Tudor!!
- Din partea PNG-CD, dacă nu va vinde Steaua până atunci, acelaşi Gigi Becali;
- Din partea UDMR cred că Kelemen Hunor;
- Chiar dacă va pierde aceste alegeri, Sorin Oprescu va mai încerca o dată, dar numai dacă va fi reales la Capitală
- Probabil se vor înscrie în această cursă şi Klaus Johannis şi Mugur Isărescu, ambii declarând că acum se consideră prea tineri pentru postul de preşedinte, dar neexcluzând varianta unor candidaturi pe viitor.

Aceeaşi luptă pentru ciolan cu alţi actori, iar dacă nu voi emigra până atunci voi alege din nou răul cel mai mic sau voi vota negativ.

Dau şi eu leapşa către Răzvan Sardare, catre maca – chiar dacă nu are un blog îl invit să comenteze aici – şi către Myriam, dacă o interesează subiectul.

Probabil e prea formală adresarea de început. Nu sunteţi nici domn, nici stimat. Mi-aş dori să nu existati, însă totuşi sunteţi aici. Mi-aş dori din tot sufletul să vă înfundaţi în groapa necunoscuţilor şi să uităm cu toţii cretinismele şi minciunile ascultate de atâtea ori.

Dle Preşedinte, mi-aş fi dorit înainte de toate să mă respectaţi ca cetăţean, ca elector, ca student în această ţară şi ca agent economic, mi-aş fi dorit să vă tineti promisiunile, să vă străduiţi ca societatea noastră să devină una mai buna în care jignirile şi jocul de culise în interes personal nu-şi au rostul, în care valorile umane şi profesionale sunt promovate, în care copiii sunt respectaţi şi ajutaţi să vadă frumosul pretutindeni, în care bătrânii să însemne ceva mai mult decât o masă electorală uşor de manipulat.

Din vina dumneavoastră, românii resimt criza economică la cele mai înalte cote, rămân fără serviciu sau nu îşi mai primesc salariile. Soluţiile miniştrilor cabinetului Boc nu au fost favorabile românilor, poate doar dumnealor.
Fără să exagerez, aţi reuşit să ne împotmoliţi în mocirlă.

Fără să vă simţiţi lezat fizic, vă jur şi vă mărturisesc că deseori televizorul mi-a fost in pericol la apariţia dvs. Eram tentat să vă plesnesc.

Aţi demonstrat în toţi aceşti ani că sunteţi un om fără scrupule, capabil să calce Constituţia şi statul de drept în picioare pentru a-şi urmări scopurile meschine.
Noi românii nu reprezentăm nimic pentru dvs. Acest lucru se vede prin dispreţul afişat faţă de Parlament. Într-adevăr, România a aderat la Uniunea Europeana ÎN TIMPUL mandatului dumneavoastra, dar asta nu înseamnă că acest succes vă aparţine.

Nu vă este frică în niciun moment pentru afirmaţiile făcute? înţeleg că nu sunteţi un om al bisericii, cu frica lui Dumnezeu, însă nu vă este frică de furia poporului? Mai devreme sau mai târziu ne vom răzvrăti. Sincer, nouă ne este frică de dvs. Frică! Frică de manipularea alegerilor. Frică de lovitură de stat. Frică de totalitarism. Frică pentru libertatea noastră. Poate e o frică nejustificată, însă de la dvs. ne aşteptăm la orice.

Mă pregătesc să vă spun „la revedere” cu aceeaşi hotărâre amestecată cu o urmă de nostalgie cu care duci la gunoi o maşinuţă frumoasă, pe care ai dat mulţi bani, pe care ai ţinut-o în braţe cu plăcere de la magazin până acasă, gândindu-te cu drag cum ai avea să te joci cu ea dar care, odată scoasă din cutie, dovedeşte că are roţile înţepenite, vopseaua zgâriată, că hârâie cumplit, miroase peste măsură şi porneşte singură cand nu sunt atent urcându-se pe mine si trântindu-mă la pământ.

Sper să nu câştigaţi alegerile! Mult success pe mare!

Am auzit varianta acustica a melodiei “Satellites” la Radio ZU si m-am gandit ca e foarte potrivita de ascultat intr-un sfarsit de saptamana ploios si dupa atatea scandaluri si incertitudini la varful tarii, acolo unde tiranul a preluat de unul singur haturile ignorand orice norma de drept sau norma de bun simt.

September – Satellites (unplugged)

Atâtea zile au mai rămas până când Traian Băsescu va deveni fostul preşedinte al României. Trebuie să scăpăm de acest tiran încă din primul tur.

Nesimţitul ăsta a aruncat, astăzi, o găleată cu apă peste paharul care deja dădea pe-afară. Nu, n-a fost chiar o cisternă. Cisternă era atunci când ieşea să zică “Boc”. Dar m-am săturat şi e suficientă această găleată. Ăsta a respins propunerea majorităţii parlamentare încălcând Constituţia. Hai dracului să aruncăm Constituţia asta la gunoi şi să facă tiranul ce vrea în ţăra asta că aşa merităm dacă suntem proşti şi l-am votat 75%. Acum să ne plecăm in faţă luminătiei sale şi s-o sugem portocaliu în timp ce Udrea ne face la buzunare!

Băsescu a aruncat pe geam cu ultima speranţă de democraţie a vreunui cetăţean.
Cred că e cazul să ne mobilizăm să i-o tragem din primul tur, ori dacă nu, cineva trebuie să-l împuşte!

De ceva vreme simt că ne-am întors de unde am plecat acum 20 de ani, cizmarul isteric a fost înlocuit cu marinarul beţiv. Ăsta ignoră legea fundamentală, se crede mai suveran decât poporul, a reimplementat tehnicile comuniste şi mă miră ca vrea referendum pentru reînfiinţarea Marii Adunări Naţionale.

Ori emigrez, ori înnebunesc…

Câteva picături de ploaie, restricţii rutiere impuse peste noapte, nervi şi un furnicar de muncitori leneşi au contribuit la haosul şi tamponările din traficul de luni din nordul Bucureştiului. La pasajul Băneasa se sapă în mijlocul intersecţiei iar şoferi sunt nevoiţi să ocolească zona mutând coada tocmai la Piaţa Presei, exact aşa cum am preconizat de la începerea lucrărilor.

Mai mult, Poliţia Rutieră a interzis virajul la stânga în dreptul fântânii Mioriţa, manevră ce era in ajutorul celor obligati să ocolească groapa pentru a merge spre Bulevardul Aerogării, dar si in ajutorul soferilor ce vor sa iasa din oras ocolind toata nebunia via Bucurestii Noi. Astfel şoferii au fost nevoiţi să petreacă mai mult timp în trafic, de parcă nu era suficient că se pierdea o oră pe acel segment de drum atunci când intri in Bucureşti dinspre Ploieşti. În loc să aerisească traficul, ei îl sugrumă şi mai tare!

În urma restricţiilor de trafic, liniile RATB 112, 148, 205, 261 si 301 au fost deviate fără ca în staţii să fie afişat vreun mesaj pentru a înştiinţă călătorii. Devierile au fost afişate doar pe autobuze, astfel zeci de călători aşteptau în ploaie autobuzele ce nu mai treceau şi prin staţia lor. Oare cum îşi imaginau cei de la RATB că vor citi călătorii pe parbrizul autobuzului cât timp autobuzul nu trecea pe la ei?

Sursa:
Foto1: Sutu.ro
Foto2: Ciutacu.ro

Celine Dion – It’s all coming back to me

Galerie foto:

[View with PicLens]

Săptămâna trecută au fost “Zilele Bucureştiului”: mici, bere, concerte si bilete la teatru gratis. Nu vreau sa ştiu cât a costat scena pe care s-au desfăşurat concertele, sau care a fost onarariul artiştilor, aşa că am preferat să petrec “Zilele Bucureştiului” in… Moldova.

Mi-am incheiat vacanţa cu un tur al Moldovei bifând majoritatea oraşelor importante, dar şi satul natal al tatălui meu (uitat de timp în fundul lumii). M-am simţit bine în acest ultim sejur, mai bine decât m-aş fi simtit la sărbătoarea Bucureştiului, la târgul de oi de la Sibiu, ori la “Sarbătoarea Vinului” de la Valea Călugărească, dar asta datorită oamenilor în compania cărora mi-am petrecut timpul. Dacă n-ar fi fost aceşti oameni, poate impresia nu ar fi fost aceeaşi.

Probabil aş fi rămas doar cu imaginea unor oraşe sărace, sărace (fapt ce mă determină sa mă gandesc din nou serios să emigrez), a unor drumuri proaste şi pline de echipaje de poliţie ieşite la prăduit (acolo încă se mai poarta “controlul de rutină”), a unor sate uitate de lume, a mormântului străbunului rus, Sidoreac Vasili, şi proaspătul mormânt al bunicului Teofil.

Dar ospitalitatea şi simţul umorului dezvoltat al moldovenilor, Palatul Culturii din Iaşi, câteva mănăstiri din Suceava şi satul natal al tatălui meu au reuşit să imi creeze impresia plăcută cu care m-am întors acasă.

Vine luna octombrie şi odată cu ea o să rămân mai mult pe acasă. Noul an universitar, activităţile de la firma tatălui meu şi alte activităţi în care probabil o să fiu implicat mă vor reţine să mai călătoresc şi voi sta mai mult cu nasu’ în laptop, date fiind şi anotimpurile ce vor urma, ceea ce probabil va implica şi o activitate mai intensă pe blog.

.

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - -