O lume cu picioarele pe geam.

” Intr-o familie de viermi , tinerii copilasi isi intreaba mama :
-Mama, putem noi traii intr-un mar?
-Desigur, puisori , raspunse mama.
-Putem noi mama sa traim intr-o cireasa, intreaba iarasi copilasii dupa un moment de liniste?
-Desigur, puisori.
Dupa alte cateva momente de tacere copilasii intreaba iarasi:
-Mama, dar putem trai noi intr-o banana?
-Desigur, puisori. Raspunse iarasi mama, dupa care copilasii izbucnesc in plans si o intreaba cu un ultim efort pe mama lor:
- Daca e asa , scumpa mama ,de ce traim noi intru-un rahat !?!
-Pentru ca suntem Patrioti , zise mandra mama viermisorilor, incercand sa isi calmeze fiii. “

De la aceasta anecdota pornesc si eu postul meu de astazi.
De fiecare data cand se loveste de mizeriile romanesti, de sistem, de birocratie, de tigani, de clasa politica, de nivelul inforior al civilizarii, de jeg, manele si incultura, romanul se refugiaza visand la occident si trage cu putere in piept un moment de relaxare de pe malul Mediteranei, din muntii Austriei sau de prin Hyde Park. Cel care nu a a apucat sa calatoreasca inca in strainatate n-are aceasta mica salvare, insa are imagini din filme, stiri, sau in fine, n-are nimic si atunci e linistit si patriot precum mama-vierme.

Pe mine, dorinta/nevoia de emigrare nu m-a lovit atat de puternic pana sa ajung acolo. Si cred ca asa se intampla in cazul oricarui roman care vrea sa plece, o face pentru ca a vazut deja ca acolo chiar sunt caini cu covrigi in coada. Dupa un timp de stat acolo, dupa un timp de mers cu metroul lor, de circulat pe strazile lor, de mancat in restaurantele lor, de cumparat din magazinele lor, s.a.m.d., dupa ce inveti in universitatile lor (nu e cazul meu), si dupa ce ai descoperit cultura lor, nu poti sa nu zbori mereu cu gandul catre acele taramuri, catre acele civilizatii neobisnuite pentru lumea in care traiesc.

Le raspund anticipat celor ce vor sa contrazica cele de mai sus: Nu este tara in lume unde sa nu existe coruptie, frauda, hotie, etc , dar noi le intrecem pe toate. Ca la noi nu este niciunde in lume.

Acum 10 ani inca se emigra cu zambetul pe buze. Cu o suta de marci in buzunar, cu inima plina de speranta si cu o oarba incredere in restul Europei. Se pleca masiv, oamenii nu stiau limba, nu mai iesisera din tara niciodata, nu cunosteau pe nimeni si totusi plecau fara frica. Multi reuseau, multi esuau, insa nu exista frica. Apoi cineva a muscat din mar, cineva a facut o boacana, fiindca odata cu cunoasterea a venit si frica de emigrare. Si frica de emigrare i-a lovit cel mai rau pe cei mai umblati. Pe cei care stiu bine ce e dincolo. Si suferinta lor e cea mai mare, fiindca ei stiu perfect cat de bine poate fi, si cum micile mizerii de zi cu zi ale Romaniei ar fi o amintire pe care, ca emigrant, poti sa o accesezi sau nu, dupa cum ai chef.

Si cu toate astea, le e o frica bolnavicioasa. Asa ca raman la stadiul de injuraturi urmate de : ce bine e in X, acolo nu se intampla asta. Sau: Cat am fost in X era asa si aveam aia si aia, si ailalta. Dar nu pleaca. Fiindca…ah, “fiindca” o mie de motive.
Fiindca trebuie sa te lupti pentru un job. Fiindca trebuie sa stii bine limba lor. Fiindca acolo n-ai si nu cunosti pe nimeni. Fiindca “daca n-o sa reusesc?!”. Fiindca apartamentele lor sunt dubios de ieftine. Fiindca acolo nu se manaca mamaliga. Fiindca varza nu se baga la murat pentru saramale. Fiindca nu exista sorici parlit. Fiindca dincolo nu gasesti bors de pus la ciorba. Si dincolo, orice ai face, toti te privesc ca pe un strain. … Mama ei de viata!

Cred ca a inceput sa mi se aplece cand aud scuzele astea. Uneori mi se intampla sa gandesc asa si eu pentru o clipa. Si atunci mi se apleaca si mai rau. Da! Va fi greu sa gasesti un job, va fi greu daca nu cunosti limba, va fi greu la inceput, dar daca tot vom fi printre straini, de ce nu gandim ca ei si nu luptam pana la capat?

Acum, sa fim sinceri, e cineva in secunda asta sigur de slujba lui romaneasca? E patetic. Si demn de mila. Sunt scuze puerile si lase. Cat despre patriotism, am mai spus-o. La noi patriotismul se traduce prin a-i injura pe unguri si prin a sari de cur in sus cand strainii il fac tigan pe Mutu ori pe Lucescu.

Felicitari tuturor celor care s-au saturat sa accepte ce li se da si au hotarat , chiar daca va fi greu, sa reuseasca in tari unde accepta ceea ce cred ca e bine pentru ei si familiile lor , unde au avut curajul sa o ia de la inceput si sa isi reconstruiasca o viata pe care o merita si la care visau de mult timp. Suntem satui de cei din Romania care se complac in a judeca “tradatori de tara – lipsa de patriotism “, dar care in viata lor nu au gasit curajul sa isi ia viata in propriile maini.

Vreau sa emigrez. Fiindca e lung si prost drumul pana la Arad.

-A venit apa calda?
-A venit, da’ e rece…
(Parazitii – Vrem respect)

Sambata e Halloween, sarbatoarea aia la fel de romaneasca si de veche ca Valentine’s Day. Pregatirile sunt in toi, la radio e promovata o petrecere la Palatul Parlamentului, pe mail sunt bombardat de vreo doua saptamani cu fel si fel de newslettere de la diverse magazine online la care am cont, ori cu oferte de la hoteluri si pensiuni pe la care am mai trecut. Toate legate de sarbatoarea dovlecilor scobiti. Si la televizor am auzir printre picaturi cateva chestii legate de Halloweenul asta, inclusiv la stiri, asa ca n-ar fi de mirare ca toate emisiunile sa aiba in studio un bostan cu dinti luminosi, o stafie, un moroi, un schelet, o vrajitoare sau un drac, ceva.

Ar fi cazul de editii speciale: “Cireasa de pe tort” si-ar putea schimba numele in “Bomboana de pe coliva”, “Trenul vietii” s-ar putea transforma , pentru o seara, in, logic, “Trenul mortii”, iar “In puii mei” poate deveni, in sfarsit, “In mortii ma-tii”.

In 1932, pe afisul lui Hitler din campania pentru turul II al alegerilor prezidentiale  scria “Un singur barbat (si NSDAP ), impotriva cadavrelor din partide si cercurilor de interese” , iar mai jos “Da si tu votul omului fortei: Hitler”. Vi se pare cunoscut? Un articol foarte bun in care asemanarea dintre campania lui Hitler din ‘32 si campania unui anumit personaj din Romania anului 2009 este mai detaliata, il puteti citi la lilick-auftakt.

Trebuie sa va spun ca deja mi-am conturat opinia electorala, voi merge la vot, dar doar pentru presedinte. E dreptul meu sa refuz buletinul pentru referendum. Sper sa nu ma oblige nimeni sa semnez pentru amandoua. Eventuala victorie a lui Traian Basescu nu va insemna insa nimic altceva decat ca atat poporul, cat si clasa politica s-au intors de unde au plecat acum 20 de ani, ba chiar mai jos decat atat.

Bitza – Un vot distanţă

Pentru ca in urmatoarea perioada vom fi intoxicati de campanaia electorala, incerc sa diversific subiectele de pe acest site.
Astazi am primit o somatie din partea ANAF prin care eram instiintat ca sunt dator la bugetul statului cu un leu si ca voi fi actionat in instanta daca in termen de 14 zile nu-mi voi stinge datoria catre bugetul statului. Era vorba despre o penalizare de intarziere a platii impozitului pe venitul realizat anul trecut de mine, ca persoana fizica. In fond e vorba tot de o neatentie a angajatilor de la administratia fiscala care nu au retinut si acea taxa de penalizare de un leu in momentul in care mi-am platit impozitul pe venit.

Speriat sa nu patesc ca Negoita, finantatorul lui Geoana, caruia i-a fost pus sechestru pe avere datorita unei astfel de datorii catre ANAF, am pornit hotarat catre trezorerie sa nu imi puna careva sechestru pe conturile de 56 de milioane de euro, pe cele 28 de limuzinele din garaj, pe cele 14 vile sau pe cele 7 hoteluri. M-am dus sa platesc leul pe care statul il merita pentru ca sunt un rau platnic nemernic din cauza caruia oamenii nu isi primesc pensiile si salariile.

Nu este pentru prima data cand trec prin cele ce urmeaza sa le povestesc, firma care o administrez vireaza lunar sume imense la bugetul statului fara a primi vreun beneficiu din partea acestuia, dar cand mai treci prin toata birocratia asta pentru un leu iti vine sa ii bagi cu botu’ in closet pe cei ce au creat sistemul asta.
La trezorerie, coada ca de obicei… merge greu, inca nu a invatat sa tasteze angajatul de acolo. Ajung intr-un final la biroul celui ce trebuia sa imi elibereze chitanta. Omul isi luase o pauza de jucat pe telefon intre contribuabilul precedent si mine. Imi dreg vocea zgomotos pentru a-i atrage atentia ca sunt si eu acolo si mai sunt si altii in spate insa omul a continuat sa butoneze telefonul dupa ce si-a ridicat privirea pentru a vedea cine il deranjeaza. Intr-un final lasa telefonul de-o parte si se uita ca boul la poarta noua pe somatia mea: “-mergeti la Administratia Fiscala”. Administratia e trei blocuri mai incolo. Am iesit din cladire si m-am indreptat spre administratie pe langa un gard pe care statea cocotat un stol de cocalari pestriti in cap ori cu freze de pokemoni ce scuipau seminte si se uitau la mine cu un aer de superioritate (ca doar erau sus pe gard). Acolo, la administratia fiscala, doamna de la biroul respectiv vorbea zgomotos la telefon. Astept… astept…astept… discutia deviaza, in spatele meu se aduna lume si abia atunci se trezeste in ea simtul civic. Isi expediaza interlocutorul, ii intind somatia, se uita schitand un zambet si tasteaza nota de plata (parca sunt la restaurant). Daca stau bine sa ma gandesc ea e cea care nu a tinut cont de penalizari si m-am trezit cu somatia asta acasa. Plec cu nota inapoi la trezorerie, trec pe langa acelasi gard, cocalarii intrasera in calduri, inaintea mea trecuse o fata. M-asez din nou la coada la eliberari chitante. Acelasi om cu telefonul cauta literele pe tastatura si se uita cu o fata de nevinovat la mine de parca vroia sa spuna “Nu stiu unde a pus colega R-ul”. In fine, a tastat cum a tastat, mi-a dat chitanta si m-am mutat la coada de la casierie pentru a-mi plati datoria de un leu catre bugetul statului.

Aflam cu interes, dintr-o statistica europeana, ca tara noastra a iesit pe penultimul loc la capitolul “Numar de infractiuni raportat la numar de locuitori”.
De parca aia de au facut statistica asta nu au criminali. Ai nostri sunt mai fraieri ca omoara in gura mare . Cand facem o infractiune aude toata Italia, fac unii si filme dupa cate o infractiune… Suntem pe penultimul loc la infractiuni, dar pe locul unu la impresia artistica. Suntem ca la patinaj: am luat 3,20 la “Omucidere”, dar 5,50 la impresia lasata victimei, dupa viol: criminali, dom’le, da’ tandri!

Încă o piesă de excepţie a celor de la Paraziţii. Melodia a fost lansata pentru a promova campania “NOI VREM RESPECT!” a celor de la Realitatea-Caţavencu.

În contextul acesta reiau un pasaj din postul anterior , scrisoare catre viitorul fost-preşedinte:

Dle Preşedinte, mi-aş fi dorit înainte de toate să mă respectaţi ca cetăţean, ca elector, ca student în această ţară şi ca agent economic, mi-aş fi dorit să vă tineti promisiunile, să vă străduiţi ca societatea noastră să devină una mai buna în care jignirile şi jocul de culise în interes personal nu-şi au rostul, în care valorile umane şi profesionale sunt promovate, în care copiii sunt respectaţi şi ajutaţi să vadă frumosul pretutindeni, în care bătrânii să însemne ceva mai mult decât o masă electorală uşor de manipulat.

Probabil e prea formală adresarea de început. Nu sunteţi nici domn, nici stimat. Mi-aş dori să nu existati, însă totuşi sunteţi aici. Mi-aş dori din tot sufletul să vă înfundaţi în groapa necunoscuţilor şi să uităm cu toţii cretinismele şi minciunile ascultate de atâtea ori.

Dle Preşedinte, mi-aş fi dorit înainte de toate să mă respectaţi ca cetăţean, ca elector, ca student în această ţară şi ca agent economic, mi-aş fi dorit să vă tineti promisiunile, să vă străduiţi ca societatea noastră să devină una mai buna în care jignirile şi jocul de culise în interes personal nu-şi au rostul, în care valorile umane şi profesionale sunt promovate, în care copiii sunt respectaţi şi ajutaţi să vadă frumosul pretutindeni, în care bătrânii să însemne ceva mai mult decât o masă electorală uşor de manipulat.

Din vina dumneavoastră, românii resimt criza economică la cele mai înalte cote, rămân fără serviciu sau nu îşi mai primesc salariile. Soluţiile miniştrilor cabinetului Boc nu au fost favorabile românilor, poate doar dumnealor.
Fără să exagerez, aţi reuşit să ne împotmoliţi în mocirlă.

Fără să vă simţiţi lezat fizic, vă jur şi vă mărturisesc că deseori televizorul mi-a fost in pericol la apariţia dvs. Eram tentat să vă plesnesc.

Aţi demonstrat în toţi aceşti ani că sunteţi un om fără scrupule, capabil să calce Constituţia şi statul de drept în picioare pentru a-şi urmări scopurile meschine.
Noi românii nu reprezentăm nimic pentru dvs. Acest lucru se vede prin dispreţul afişat faţă de Parlament. Într-adevăr, România a aderat la Uniunea Europeana ÎN TIMPUL mandatului dumneavoastra, dar asta nu înseamnă că acest succes vă aparţine.

Nu vă este frică în niciun moment pentru afirmaţiile făcute? înţeleg că nu sunteţi un om al bisericii, cu frica lui Dumnezeu, însă nu vă este frică de furia poporului? Mai devreme sau mai târziu ne vom răzvrăti. Sincer, nouă ne este frică de dvs. Frică! Frică de manipularea alegerilor. Frică de lovitură de stat. Frică de totalitarism. Frică pentru libertatea noastră. Poate e o frică nejustificată, însă de la dvs. ne aşteptăm la orice.

Mă pregătesc să vă spun „la revedere” cu aceeaşi hotărâre amestecată cu o urmă de nostalgie cu care duci la gunoi o maşinuţă frumoasă, pe care ai dat mulţi bani, pe care ai ţinut-o în braţe cu plăcere de la magazin până acasă, gândindu-te cu drag cum ai avea să te joci cu ea dar care, odată scoasă din cutie, dovedeşte că are roţile înţepenite, vopseaua zgâriată, că hârâie cumplit, miroase peste măsură şi porneşte singură cand nu sunt atent urcându-se pe mine si trântindu-mă la pământ.

Sper să nu câştigaţi alegerile! Mult success pe mare!

Zilele acestea am văzut o schimbare istorică şi anume “gestul” partidelor de-a salva această ţară de mocirla băsesciană, dar din păcate “ursul din pădure” nu poate trăi fără “murele” primite de la iepuraşii postaţi în “tufele speciale”. Băsescu a încălcat Constituţia pentru că a desemnat un premier după bunul său plac, pe care nu şi-l asumă nici un partid, nici majoritar, nici minoritar, nici măcar PD-L . Sincer, cred că şi eu am obosit să văd neruşinarea unui fost securist care calcă pe urmele unui mare comunist. Istoria se repetă cumva.

Chiar nu-l poate opri cineva să se mai comporte în felul în care o face? Chiar confundă România cu un vapor pe care îl conduce cum vor muşchii lui? Spuneţi-i oameni buni să se trezească până nu vine tăvălugul! Nu cred că acest domn cu chelie de la televizor este în deplinele facultăţi mintale.

La această oră avem dovezi grăitoare că ne confruntam cu o dictatură odioasă. Se fac tot felul de scenarii şi de speculaţii referitoare la viitorul nostru ca ţară. Viitorul nu e sumbru, e doar sfârşitul. O să devenim nişte ţărani desculţi, înfometaţi şi cu ochii mari căscaţi la “marele domnitor” care ne promite marea cu sarea.

Nu aveţi impresia că mitomanul ăsta ne consideră nişte inculţi precum sunt portocaliii dumnealui? Şi să ştiţi că din nefericire are dreptate să ne considere aşa, dovezi în acest sens avem peste tot, nu e nevoie decât să ne uităm în stânga sau în dreapta şi observăm cu uşurinţă. Din păcate se pare că nu doar lui Basescu îi place totalitarismul ci şi unei mari părţi din electorat: “ţăranul român” obedient şefului suprem, obişnuit atât de mult cu un singur conducător care le face pe toate încât îmi pierd încrederea că sesizează lupta asta politică neruşinată pentru orgoliu şi totalitarism. Personal simt că îmi vine să tai degetele celor ce l-au votat pe acest individ care ne-a adus în starea de izolare în care se află ţara.

Adevărul este că, în general, românii sunt laşi. Vorbim mai mult sau mai puţin despre orice, criticăm când nu ne convine,cerem chiar şi când nu meritam, dar cam atât. Glasul nostru este din ce in ce mai piedut. Trăim într-o ţară în care naţionalismul se defineşte prin a sări de cur în sus când străinii îl fac ţigan pe Mutu ori pe Lucescu, şi prin a-i înjura pe unguri.

Nu ştiu ce va veni, dar ştiu cu certitudine că regimul Băsescu trebuie să înceteze cumva şi pentru asta, orice altă variantă, cu atât mai mult una aparent salvatoare ca cea care îl vizează pe Klaus Johannis, trebuie votată pozitiv. Ce se întâmplă astăzi pe scena politică este pură bătaie de joc la adresa noastră, a celor mulţi, cinstiţi şi săraci. Putem schimba ceva la alegeri, dar oare chiar vom schimba… de fapt, oare putem schimba? Noi săracii vom rămâne la fel, iar ei vor continua circul. Aşa că dragă Moş Nicolae, te rog adu-mi un bilet de avion spre o ţară civilizată din vest!

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - -

Atâtea zile au mai rămas până când Traian Băsescu va deveni fostul preşedinte al României. Trebuie să scăpăm de acest tiran încă din primul tur.

Nesimţitul ăsta a aruncat, astăzi, o găleată cu apă peste paharul care deja dădea pe-afară. Nu, n-a fost chiar o cisternă. Cisternă era atunci când ieşea să zică “Boc”. Dar m-am săturat şi e suficientă această găleată. Ăsta a respins propunerea majorităţii parlamentare încălcând Constituţia. Hai dracului să aruncăm Constituţia asta la gunoi şi să facă tiranul ce vrea în ţăra asta că aşa merităm dacă suntem proşti şi l-am votat 75%. Acum să ne plecăm in faţă luminătiei sale şi s-o sugem portocaliu în timp ce Udrea ne face la buzunare!

Băsescu a aruncat pe geam cu ultima speranţă de democraţie a vreunui cetăţean.
Cred că e cazul să ne mobilizăm să i-o tragem din primul tur, ori dacă nu, cineva trebuie să-l împuşte!

De ceva vreme simt că ne-am întors de unde am plecat acum 20 de ani, cizmarul isteric a fost înlocuit cu marinarul beţiv. Ăsta ignoră legea fundamentală, se crede mai suveran decât poporul, a reimplementat tehnicile comuniste şi mă miră ca vrea referendum pentru reînfiinţarea Marii Adunări Naţionale.

Ori emigrez, ori înnebunesc…

Astazi se votează în Parlament moţiunea de cenzură împotriva Guvernului “Boc2” cu cele mai mari şanse de a răsturna actualul executiv. Pică sau nu comedia asta de Guvern?

Paler a sperat să moară decât să vadă această comedie grotească : Băsescu Preşedinte, Boc Prim-ministru. Şi a murit….

Se trage cortina peste aceasta comedie grotească?

Cine mai susţine că a fost doar o coincidenţă faptul că Băsescu a făcut anunţul candidaturii sale la Sânnicolau Mare strângand la piept icoana Sfântului Nicolae ce pastoreşte ziua celui de-al doilea tur al alegerilor pentru postul de preşedinte, este un pupincurist băsescian.

Conform unor surse din interiorul partidului, fiecare membru cu carnet portocaliu avea deja încredinţate formularele pentru str ângerea semnăturilor de la susţinătorii lui Băsescu şi principalele indicaţii trasate cu cateva zile inaintea anuntului, aşteptând doar semnalul “de sus”. Împreună cu aceste formulare, membrii de partid au primit şi pliante pro Traian Băsescu ce trebuiau să ajungă la cei ce semnau pentru sprijinirea actualului preşedinte. Oricât ar susţine membrii PD-L că pliantele au fost tipărite şi au ajuns la ei după anunţul de lansare al lui Traian Băsescu în cursa pentru un nou mandat de preşedinte, nu ai cum să îi crezi pentru ca acele materiale publicitare nu ar fi putut fi concepute şi tipărite în doar două zile, inclusiv duminica.

Mai mult, tot din aceleaşi surse din interiorul partidului am aflat că pe la cei ce au semnat pentru susţinerea lui Traian Băsescu va trece un Moş Gerilă in haine portocalii, cu ulei, cu zahar,cu orez, ori mai ştiu eu cu ce alte produse alimentare însoţite de clasicul chibrit cu însemnele partidului ale cărui beţe vor fi înghesuite în cutiuţa lor cu o bacnotă de 50 de lei.

Iar dacă mai insistaţi că aţi fost luaţi prin surprindere de anunţul lui Traian Băsescu, cum imi explicaţi şi mie că în următoarea zi lucrătoare după anunţul preşedintelui, la mine în localitate a apărut un cort portocaliu sub care se adunau semnături pentru candidatul Traian Băsescu? Chiar dacă aveaţi cortul de la precedentele alegeri, bănuiesc că aveaţi nevoie şi de o aprobare obtinuta in prealabil din partea primăriei pentru amplasarea acelui cort pe spaţiul public. Aaaa… era să uit: primarul e pedelist, are ca sarcina de serviciu obtinerea de semnaturi si voturi pentru “cel de sus”, uităm aia cu aprobarea!

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - -

Câteva picături de ploaie, restricţii rutiere impuse peste noapte, nervi şi un furnicar de muncitori leneşi au contribuit la haosul şi tamponările din traficul de luni din nordul Bucureştiului. La pasajul Băneasa se sapă în mijlocul intersecţiei iar şoferi sunt nevoiţi să ocolească zona mutând coada tocmai la Piaţa Presei, exact aşa cum am preconizat de la începerea lucrărilor.

Mai mult, Poliţia Rutieră a interzis virajul la stânga în dreptul fântânii Mioriţa, manevră ce era in ajutorul celor obligati să ocolească groapa pentru a merge spre Bulevardul Aerogării, dar si in ajutorul soferilor ce vor sa iasa din oras ocolind toata nebunia via Bucurestii Noi. Astfel şoferii au fost nevoiţi să petreacă mai mult timp în trafic, de parcă nu era suficient că se pierdea o oră pe acel segment de drum atunci când intri in Bucureşti dinspre Ploieşti. În loc să aerisească traficul, ei îl sugrumă şi mai tare!

În urma restricţiilor de trafic, liniile RATB 112, 148, 205, 261 si 301 au fost deviate fără ca în staţii să fie afişat vreun mesaj pentru a înştiinţă călătorii. Devierile au fost afişate doar pe autobuze, astfel zeci de călători aşteptau în ploaie autobuzele ce nu mai treceau şi prin staţia lor. Oare cum îşi imaginau cei de la RATB că vor citi călătorii pe parbrizul autobuzului cât timp autobuzul nu trecea pe la ei?

Stadionul Steaua a primit două etape de suspendare după derbyul cu Dinamo pentru că in teren au fost aruncate câteva torţe fără a crea vrun pericol. Acum, acelaşi stadion este din nou la un pas de a fi inchis suporterilor la meciurile Stelei din Liga I pentru că…. în timpul meciului s-au scandat injurii la adresa patronului.

E prea mult şi prea pe faţă! Aici miroase a complicitate între Gigi Becali şi Dumitru Dragomir, preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal. Este inadmisibil ca stadionul să fie închis suporterilor aproape trei luni cât timp nu au avut loc acte de violenţă.

E clar că este vorba de un act de răzbunare personală a patronului.

Aceste suspendări sunt în defavoarea fotbalului şi spectacolului, ele nu protejează echipele, ci patronul.